Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Către tine

se prăbușesc iar drumuri în noi

1 min lectură·
Mediu
Pentru poemul ăsta
Ai lăsat câteva ore pietrele în frig
Și s-au întors când pe-o parte, când pe alta,
Apele tremurau în timp ce pietrele crăpau,
Poate era ultima oară când atingeai cu mâna forma apei
Când primeai apa desfăcându-se ca din coajă
Și setea ta plecând pe spatele talazurilor.
Ai vrea să aduni toate obiectele avute și prezente,
Să le bagi într-un marsupiu al timpului,
Să-ți fie suficient când alții strigă să taci,
Tu chiar să taci ca să-ți fie bine printre ei,
E ca și cum te-ai rupe de timpul tău
Ai lua alt drum, un drum care se face în fața pasului tău.
Drumurile au sfârșitul în noi
Ca un fir de ață ce atârnă după ce a înfășurat toată lumea
Și se întoarce la el,
Pe marginea prăpastiei,
După ce a avut de ales între sinea sa și a străinului,
În sinea altuia s-o ia de la capăt nașterea,
Drumurile desenate pe hârtie și apoi decupate,
Știi, sfârșesc în prăpastia din noi
Cu pereții ca o carte de benzi desenate.
036.500
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
174
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

bucur alexandra-emilia. “Către tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bucur-alexandra-emilia/poezie/1785203/catre-tine

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa
Deși vocea poetică pare aceeași, parcă există mai multă atenție în eliberarea de învelișuri lexicale ce se suprapuneau pe alocuri și o condensare a emoției, detașarea fiind numai aparentă. Ai ales, de asemenea, acel gen de explicativ care nu deranjează ca altădată, ci accentuează în mod fericit ideatica poeziei. \"Pe marginea prăpastiei\", drumurile par a deveni mult mai clare, deși vor presupune mai multe viețuiri și morți ritualice. Finalul este și el reușit.
Există o eroare în versul \"După ce a avut de ales între sinea sa și cea altuia\". Introducerea lui \"a\" (\"a altuia\") ar crea o disonanță. Poate găsești o soluție.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
setea_ta, cu_pereții_ca_o_carte. Prima strofa bunicica. Restul nu comentez, dar in mod sigur se poate mai bine :)
0
Multumesc mult pentru ca mi se atrage atentia acolo unde sunt scapari. Cel mai bine e vazut textul dinafara decat dinauntru. Da, eliberarea intelesurilor textului de sub cuvinte apasatoare si constructii incarcate e un obiectiv poetic pe care imi doresc sa-l ating curand, cat mai curand. As vrea sa se mai dizolve putin textul pentru ca si eu il simt incarcat.... dar am speranta ca viitorul va avea grija de toate, inclusiv de acest aspect.


Multumesc pentru semnul galben.

Si multumesc in aceeasi masura pentru semnul nou care ma incanta ca prezenta in pagina de comentarii, Ligia Pârvulescu.
Cred se poate mai bine, desi in prezent este ceea ce este.
0