Poezie
Ascultă-mi...
1 min lectură·
Mediu
Ascultă, ascultă-mi chemarea
care are potecă doar marea
și spumele valului să-ți fie
iubiri cu parfum de iasomie.
Ascultă, ascultă-mi povestea
și-alungă-mi odată tristețea
ascunsă blând în eternul apus
anonim; să n-am nimic de spus.
Ascultă, ascultă-mi privirea,
adusă să-ți alunge uimirea
și să facă din roua pe pleoape
romanța sclipirilor de ape.
Ascultă-mi versul care îmi cântă
drumul spre rugăciunea sfântă,
spusă cu împreunate mâini
și setea apei limpezi din fântâni.
Ascultă-mi ale mele șoapte,
cu strălucirea stelelor din noapte,
puse în clepsidră la mine în casă,
de mângâierea ta, eterna mea mireasă.
012809
0
\"cunosc tot ce-ai putea să-mi spui!
Știu pe dinafară toate adevărurile fundamentale
și explicația rațională a tuturor legilor,
(...)Toate lucrurile pierdute sau neavute niciodată,
(...)toate durerile fizice și psihice(...)\"
MIhail Grămescu
pentru cei care știu tot... și nu mai au timp să asculte... nici vise, nici dureri...
pentru cei care știu tot... și nu mai pot asculta din cauza Acelor dureri, din cauza Acelor vise...