oricum omida aia îți va salva fluturele din stomac
miroase a primăvară în containerul ăsta râzi sunt atâtea lucruri neterminate ce par a se face pe fugă doar de s-or naște lăsate să râdă cu gura deschisă într-o parte ca într-o mascaradă rujul
BAbucur alexandra-emiliaacolo de unde năvoadele s-au prăbușit
acolo de unde febra curge, “curgem toți laolaltă din același craniu, spui, ca niște zebre rătăcite în preerie” rânjind fad spre maluri, “dacă nu ne-am întoarce, nu ne-ar întoarce nimeni spre noi
BAbucur alexandra-emiliaacolo de unde a răsărit visul
“latră câinii în noi” Îți spui și fugi în tine până când nu se trezesc haitele ce fugăresc mereu gânduri prin tuburile în care aluneci din frunte până-n tălpi. E timp destul pentru a dezlega
BAbucur alexandra-emiliaAici nimic nu strigă după
În camera o sută doar valurile îneacă pereții, Îi răstoarnă, Efectul magnet al candelabrului în jurul căruia încep toate să se rotească Și apoi se lipesc și rămân așa o vreme Cu fața spre podea
BAbucur alexandra-emiliaPrima ta spaimă
Vreau să spăl eu vasele în seara asta ca și cum Păsările și-ar spăla aripile iar tu le-ai dea cu piatră ponce Ca să le curățăm definitiv aripile de zboruri simetrice Și să rămână piele, Ca un
BAbucur alexandra-emiliaCâteva cuvinte despre tine
Se aude râsul termocentralei de lângă bloc, Þi se pare că toți copiii râd de la scurgerea timpului cu capul în jos Până acum. Te doare de ceva timp gândul, Șchiopătează cuvântul pansat De la
BAbucur alexandra-emiliaFundeni city
De ceva timp Ioana s-a trezit brusc Cu apă rece picurându-i pe frunte Și cu mâinile de gheață puse la tâmplele ei Ca o menghină. Din lumea aia roz cu păpuși cu părul lung ca la emisiunea cu
BAbucur alexandra-emiliaSoarele din felină
Nu poți urca scările cu ușile în buzunar, Toate trenurile opresc în noi după decalarea orei, Coloana noastră este capătul de linie al șinelor Lipite pe spatele oamenilor în loc de cruci la fiecare
BAbucur alexandra-emiliaȘi dacă nu vrea
Vei rămâne în lumea ta chiar dacă sunt atâtea mâini care trec prin piele, Trec prin simțuri ca prin ceață Și-ți ajung acolo unde te-ai ferit mereu să pătrundă o mână străină, La capătul liniei
BAbucur alexandra-emiliaTrec trenuri pe trupul tău Ioana
Ioana, trec trenuri pe trupul tău Precum gândurile, Stai cu brațele încrucișate la piept, Trenurile se zbat pe trupul tău fără să găsească gara La încheieturi sau când se bat cap în cap
BAbucur alexandra-emiliaCătre tine
Pentru poemul ăsta Ai lăsat câteva ore pietrele în frig Și s-au întors când pe-o parte, când pe alta, Apele tremurau în timp ce pietrele crăpau, Poate era ultima oară când atingeai cu mâna forma
BAbucur alexandra-emiliaÎntre două spații
Întreruperile astea ne sunt necesare Ca să ne reluăm sufletul în mâini de pe jos Și să-l ținem strâns de piele, să nu ne scape printre degete, Cum scapă de obicei gândurile oamenilor, ca o
BAbucur alexandra-emiliaProbabil....
În timpul tău liber, privește blocul ăsta, pe lângă care treci zilnic, E blocul din cartierul gri, nici alb, dar nici negru, de pe muchia orașului, Nici spre stângă, nici spre dreapta, Un melanj
BAbucur alexandra-emiliaDimineți răsculate
Când trosnește materia în fața ușii, Ascultă doar primele trei bătăi și deschide fereastra, e semnul că se răscoală vântul, Să intre avalanșa maselor de aer și să scuture lemnul ușii, să se răsfire
BAbucur alexandra-emiliaSocietate terestră
Nici acolo, nici aici, pe undeva la mijloc a rămas palma ta încleștată pe un măr stacojiu. Umărul drept atârnă ca o frunză de coaste. O înaripată se zbate în pânza vântului. Păcatul nu vine,
BAbucur alexandra-emilia