Între două spații

Alexandra,
am citit cu placere. un poem construit in/pe etape, in/cu relansari multiple...

retin, in mod deosebit:
Uneori te apropii cât mai mult de cineva ca să-ți susții spatele
Să nu se dărâme tot trupul peste tine,
Să nu mai ai pe unde să scoți capul
Dintr-un morman de oameni să nu mai ai o fisură prin care să iei aer.

cu prietenie,

Dacă editorul ce a recomandat acest text n-a observat, atrag eu atenția că e o greșeală de punctuație în subtitlu. Acea virgulă nu avea ce căuta acolo. Nu e prima dată când văd, la unele texte ale autoarei virgulă între subiect și predicat. Să ne respectăm limba! În rst, un text insipid, continuând aceleași obsesii creatoare.

A se pune virgulă după cuvântul \"autoarei\".

despre mama repetitiilor si tatal solstitiilor in lumea manualelor alternative sinaptice, despre tandrete si alte procesari; este ce vad in infrarosu, iata ca am inceput sa vad in infrarosu( nu fiindca ar conta).

un poem puternic, un poem al imaginilor complexe, al metaforelor frumos arcuite si al cuvintelor transformate in flori.

felicitari emilia pentru ca ai reusit sa ajungi la inimile cititorilor.

mie mi-a placut mult.

petre

frumusetea unui poem, ca si frumusetea unui om este relativa. fiecare vede frumusetea unui cuvant sau a unei scrieri prin prisma sensibilitatii si a viziunii sale... cred ca depinde mult si de o \"compatibilitate\" intre sensibilitatea celui care scrie si a celui are citeste. nu cred ca exista in lume un om, obiect sau scriere iubita unanim de toti.....
important este sa scrii ce si cum simti, despre cum vezi tu lumea.... daca ceilalti o sa simta lumea cum o simte si cel care scrie....asta ramane de vazut.... pentru asta exista pareri, sfaturi si pagini pentru comentarii.

mă întreb cum ar fi dacă s-ar alege o poziționare mai certă fie de partea filosofării, fie de cea a poetizării. at times, un \"ori, ori\" face bine, cred, măcar ca exercițiu.
am citit însă texte și mai eclectice decât acesta pe pagina aceasta de autor. îmi spun așadar că deja e un plus faptul că nu se mai insistă chiar atât pe explicarea unor scuturări de conștiință.
rețin, pentru precizie, ultimele două versuri, mai puțin partea finală a ultimului.

Ai atâta nevoie de odihnă direct proporțional
Cu nevoia de apă după o lingură de sare.

Ce corect, din punct de vedere stilistic, ai gasit acesta comparatie...
Numai un poet poate sti ce inseamna o lingura de sare... si ce inseamna acea \'odihna\'...

\'Dintr-un morman de oameni să nu mai ai o fisură prin care să iei aer.\'
Pe cat de multa concretete, pe atat de multa poezie...