Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

seară cu denisa în tine

în crama în care încă ne mai bântuie aromele

1 min lectură·
Mediu
azi porți în ochi cărămizi
de fiecare dată când mă privești sângerez și mă închid în mine
lasă-mi sufletul templu nu-l pângări cu mâini străine
fremătând în brațe păgâne
ți-ai pierdut credința îndrăgirea mi-ai crăpat temelia
ai smuls inima cu totul și-ai fugit călcându-mi sângele-n picioare
ștergându-i urmele cu trupul ei asigurându-te că n-o să te urmez
nu mă privi azi
e trist să te cunosc mințind cu ochii
mai mult decât atât nu poți a dărâma
nu mă lovi azi
când din piatra tăcerii îmi astupă ieșirea
săgetarea ei nu mă lovi nu mă privi azi
iubește-mă urăște-mă
nu mă lăsa indiferentă
toarnă-mă din nou în paharul ruginit al sufletului tău
i-am ros rugina lasă-mă să-mbălsămez să iubesc să trăiesc să creez să te port pe răni și-n crăpături
024.241
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
130
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Elena Mladinovici. “seară cu denisa în tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-mladinovici/poezie/1757408/seara-cu-denisa-in-tine

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

sentimentele ce erup din poem sunt sublime.... tristetea, incercarea de a intoarce inapoi un anume timp sau un anumit spatiu de regasire si de liniste.... sunt miscatoare trairile ce se elibereaza din cuvinte ( forta din interior spre exterior). Se simte exteriorizarea si sinceritatea expansiunii starilor, cred ca asta este f important in actul creatiei, chiar pot spune una dintre etapele primordiale.
Titlul mi-a atras atentia in mod deosebit, dincolo de posibilele nuante semantice si conotatii pe care le poate capata privind doar strict primar, la niveulul lexicului actual. Titlul aduce un iz modern acestei poezii, desi la nivelul formularii poetice, de exprimare poetica, este inca o forma incipita. Probabil ca este un inceput de drum personal in lumea poeziei .
0
@elena-mladinoviciEMElena Mladinovici
este!

piatra tăcerii a erupt în mine până la urmă și mi-a împins cuvintele afară. nu știu cât am mizat pe îmbinarea lor, totuși.. e doar o poezie sinceră, care abundă în mine, poate o spovedanie neterminată.

îți mulțumesc mult pentru trecere și semn. chiar dacă nu vrem să recunoaștem, uneori încurajările celor din jur ne vindecă de neîncrederi.

cu drag,
0