carnagiu marin

soarele răsare încă o dată din găleata mea pregătește te rog ceașca de ceai e nevoie de o linguriță de zahăr dizolvat în iluzii doar așa înaintea ultimului sărut, vom avea parte de un asfințit roșu * hai, să privim valurile împreună pescărușii râd fără să se gândească la remușcări istoriile sunt tardive nu trebuie să renegăm sângele amestecat în rușine doar din suferință se naște revoluția mergând înainte trebuie să uităm cine am fost fără poze! destinație întunericul * urme pe nisip pentagrame înconjurate de virgine care știu să plângă artificiile vin spre noi florile izbucnesc din flori rotindu-se amenințător ecou materializat în frică urlăm făcând planuri, să păstrăm momentele pentru o vreme cu mai puține cearcăne dormi iubita mea apocalipsa asta nu are nicio legătură cu tine * am rămas împietriți în fața zidurilor noul mileniu construiește stâlpi electricitatea aleargă prin devastare călcăm pe cenușă oasele ne amintesc povestea vechilor greci sărim peste morminte petele albastre latră în noaptea marină monstrul scoate capul din unde scuipând înspre cameră