Jurnal

Te-ai dat, nu poti sa-mi fii

1 min lectură·17 septembrie 2005

Mediu

Povestea daruirii tale Imi arde acoperisul de stele, Dans frenetic de licurici cu spinari Scorojite de flacara lunii. Cum sa-ti spun irosirea.. Muzica vantului-mi curge prin vene, Licorea vinului vechi Dezbraca cuvintele, pe mine de viata, Suvite nascute din apa marii Imi privesc goliciunea.

013.112

Despre aceasta lucrare

Autor: Valentina Mantea
Tip: Jurnal
Cuvinte: 44
Citire: 1 min
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Valentina Mantea. “Te-ai dat, nu poti sa-mi fii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentina-mantea/jurnal/141310/te-ai-dat-nu-poti-sa-mi-fii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

BA bucur alexandra-emilia✓18 sept. 2005

goliciunea cauzată de durere e compensată cu puterea și deschiderea spre vers. dacă nu exista artă în care să ne găsim împlinire, goliciunea ar fi fost insuportabilă....
dar pentru că există poezie, goliciunea, singurătatea sunt laitmotive. mișcătoare poezie. mă transpune pentru o clipă în universul poezie \"celei care minte\".... asta simt. poate pentru că a fi mințiți lasă în urmă senzația golicinii sufletești, te descompune mental....și atunci în consonanță cu mintea cade și trupul: \"Licoarea vinului/Dezbracă cuvintele, pe mine de viață\"