Locuim pe o sferă

frumos titlul. creeaza imagini vii, e bland, pornesc din el multe imagini... e interesanta interferenta spatiu-timp... e interesanta si ideea ca uneori tocmai atunci cand dormim se pot intampla cele mai mari evenimente... e un semn ca in tot cea ce interpindem trebuie sa ne mentinem ratiunea treaza:)

ceea* :D

de aici

\"Dar cum să mă culc tocmai acum\" in jos l-ai stricat.
ma asteptam sa devii putin urban sau minimalist sau nu neaparat, ma asteptam sa fii cred putin realist insa ai dat-o intr-un retro care nu face deloc bine textului. e parerea mea desigur. in rest unele chestii par sa aiba saracasm, par sa fie bune.
partea aia nepotrivita e ca un fel de voce a bunicului care apare tota nepotrivit sa povesteasca de razboiul in care a luptat.

Alexandra,
Am încercat și eu un poem mai blînd mai optimist.Mă bucur că ai rezonat deși nu e tocmai stilul meu.E interesant de observat că ți-a plăcut tocmai ce l-a supărat pe Claudiu.Gusturile...

Mulțumesc pentru lectură
Cu prietenie,Victor


Claudiu,

Te așteptam să apari să mă spinteci.Deci nu ți-a plăcut cum am luptat în Vietnam.Din păcate nu se mai poate schimba nimic pentru o *repara* din punctul tău de vedere.Să știi că nu mă supără intervențiile tale.

Cu prietenie,Victor

in filosofia crestina a secolului al XV-lea omul era privit ca un univers potential, amintindu-ni-se faptul ca el este creatia divinitatii; Dumnezeu l-a asezat in centrul Universului si i-a dat capacitatea de a plasmui binele;

gandurile tale, Victor Tarina, \"personale\" si ordonate intr-un autentic vers poetic, imi prilejuiesc cateva reflectii;
apreciez sugestia si consider ca pot retine cel putin doua semnificatii ale expresiei \"locuim pe o sferă\";
metaforic, cuvantul \"sfera\" imi sugereaza un caracter uman \"alunecos\", greu de \"prins\" in tipare, inselator dar abil precum omul din preajma, oricine ar fi acesta, azi;
in semnificatie telurica, \"locuim pe o sfera\" vizeaza conditia umana in latura ei imediata, intamplatoare si permanent schimbatoare, asociata hazardului;
in semnificatie metafizica, cel mai important aspect poetic imi pare a fi sugerarea infratirii cosmice asumata de om, in masura in care isi da seama de aspectul integralitatii universale, a Unului in Multiplu, dobandind astfel identitatea de sine;

apreciez faptul ca poema incepe si se incheie cu o indoiala interogativa (nu-i asa ca...?):

\" locuim pe o sferă./ Așa-i/ Că totuși avem motive să ne bucurăm?\"

pe care o voi considera drept indoiala rational-metodica, prin urmare carteziana...evident, avand un suport moral optimist: da! sa ne gandim ca suntem capabil sa \"plasmuim binele\"; azi, mai mult decat ieri...cand \"exploratorii\" nemarginirii Universului, in incercarea de a-si depasi limitele, au platit cu viata ...indreptandu-si \"Luneta spre cer\" si dovedind \"sfericitatea\" pamantului;

dar, cum sa inteleg nelinistea clipei de introspectie \"sociala\"? inca...cineva este vigilent si \"vegheaza\" asupra credintei mele...azi,
(\"în Clădirea Securității/Mai ard doar două trei becuri de control\");

subinteleg o sugestie cu valoare istorica: \"acum\", la fel ca \"atunci\", aceleasi oprelisti pentru cei pe care ii numim vizionari ai mintii lucide;
poetul, insa, stie sa foloseasca metafora si expresiile stilistice pentru a ne convinge ca nu sunt necesare demonstratii ...\"astronomice\"; iar eu \"îl cred pe cuvânt\" si imi place ideea ca \"locuim pe o sferă\", in sensul de a avea aceleasi orizonturi culturale; tie, Victor, iti apartine stilul;
aprecieri si salutari din bucuresti, amalia

Întâmplător am găsit comentariul la penultima poezie.Nu știu de ce nu mi-a apărut pe mail.A fost o surpriză.Mulțumesc mult,
Victor