Pe muzică rock
Tata își făcea lucrările de geometrie pe muzică rock. În camera mea aveam instrumentele de tortură psihică un pick-up, un magnetofon și două difuzoare mari (de el cumpărate) Tata nu-mi
VȚVictor ȚarinăLa tomberon
Tata a murit în 92, nu avea nici 60 de ani, la Oradea, unde se ținea un Simpozion de Geometrie. În prima iarnă după decesul său am pus lângă tomberonul din curtea blocului o serie din hainele pe
VȚVictor ȚarinăO faptă bună
Despre cum am vrut să facem cu tata o faptă bună.A sunat la ușă un vârstnic,arăta ca venit de la țară, nebărbierit și ne-a întrebat dacă n-avem haine vechi. Și aveam. Dar ne-a întrebat și dacă
VȚVictor ȚarinăCriminal în serie
Azi am prins o molie. Perechea ei ca să se răzbune a intrat în dulap și-mi ronțăie hainele Țânțarii îi lovesc cu mai puțină compasiune deși ei nu lucrează în echipă, iar ploșnițele de
VȚVictor ȚarinăStau în Cluj
Stau în Cluj ca Diogene în butoiul său, aici mănânc, aici dorm, aici scriu sau învăț engleza pentru o mai bună colaborare cu americanii ori cu eventuali extratereștri Stau în Cluj ca
VȚVictor ȚarinăPrimul sărut
Adolescent fiind am intrat în Orașul Copiilor, stăteam la marginea patrulaterului unde tineri, copii, chiar și fără părinți, se dădeau cu mașinuțele electrice prevăzute cu o bară de cauciuc, să
VȚVictor Țarinăs.o.s.
Iată că a început războiul! Cu mame și copii plângând, case incendiate, familii zdrobite, păpuși, jucării ivite dintre dărâmături, fumul negru amestecându-se în cer, oroare și teamă, viața
VȚVictor ȚarinăIntră la grămadă
"Intră la grămadă! Intră la grămadă, că turma te duce înainte cu ea! Nu trebuie să faci decât un singur lucru! Să taci din gură! Să taci din gură!" Asta a fost filozofia tatălui meu după ce l-a
VȚVictor ȚarinăVârsta
În sfârșit am ajuns la vârsta când te poți îndrăgosti, oricât de religios ai reușit deveni, sau mai bine dragostea ca o prelungire a binecuvântărilor divine, ca o milă nesfârșită, iertătoare de
VȚVictor ȚarinăBărbierul din Sevilla
Problema profesorului de mineralogie era barba mea. La primul curs s-a uitat atent spre amfiteatru și dintre toți cei 160 de studenți m-a țintit pe mine. Aveam barbă și plete îmbrăcat într-un
VȚVictor ȚarinăSă dăm viață
Celui însetat îi ești Ocean Cu valuri tălăzuinde- Trimite semnele cerești Vlăstarelor tinere ce caută Să crească la umbra Îndurării Tale Speranța este salvarea Celui prea adânc
VȚVictor ȚarinăReCreație
Stau în cameră ca Diogene In butoiul său, aici mămânc Aici dorm, aici mă rog Sau învăț engleza, pentru o mai bună Colaborare cu americanii Sau cu eventuali extratereștri Stau în cameră ca
VȚVictor ȚarinăBătaie de inimă
Mă închin în fața Ta Tu mă ridici și alungi întunericul Cu o singură bătaie de inimă Dar ce spun eu? E în jur Atâta lumină de parcă totul nu e Decât o inimă înflăcărată Locuiești în
VȚVictor ȚarinăAstronautul din vis
Intinde-mi o mână Să mă înalț din temnița Trupului meu învechit Un pas, încă un pas Escaladez aceeași prăpastie Zi de zi Eu sunt anonimul ce Te venerează Eu sunt astronautul din vis Dar
VȚVictor ȚarinăTârât prin târg
L-ai făcut pe artist să tresară Pictează cu alb pânza sângerie Nu, nu se poate împăca din nou Cu gândul că nu mai ești Îngenunchez acum O bătrână a vrut să te lovească In față cu piatra.
VȚVictor ȚarinăNumele reginei
Numele reginei iubit de aborigeni Din insule depărtate și neglijat De o lume în continuu tumult ( Oamenii ridică zmeie fosforescente deasupra aceluiași orizont) Lumina e aici, ea nu poate
VȚVictor ȚarinăÎmbrâncit
Însoțește-mă pe coala de hârtie Luminează-mi fiecare cuvânt Să strălucească în pagina albă Precum galaxiile în ochiul telescopului Leagă-mă la ochi, du-mă încet Printre mușuroaiele oamenilor
VȚVictor ȚarinăÎn bezna temniței
Cascada s-a pornit orbitoare Intre inimă și creier. Acolo In Groapa Neagră de mizerii și gângănii Ai avut prima Ta binecuvântată Revelație Mai apoi vocea îngerului Când în duhoarea
VȚVictor ȚarinăNinge-rugăciunea fără lilieci
Tânăr fiind am bravat Că trag după mine hoardele mutilaților Dar nu eu eram Lumina Îți cer iertare azi și lasă-mă te rog La rândul meu cu brațe sângerânde Să mă prind de funia Mizericordiei
VȚVictor ȚarinăRugăciune de iarnă
Tânăr fiind am bravat Că trag după mine hoardele mutilaților Și poate că am prins în jurul meu Ca într-o plasă de păianjen O mulțime de lilieci Cu zborul tâmp treziți din întuneric Dar nu eu
VȚVictor ȚarinăAm 31 de ani-linia de sosire
cred că pe-aici pe undeva mă voi opri și voi aștepta ce atâta gălăgie dintr-un om care abia trăiește de pe o zi pe cealaltă pe aici pe undeva e și linia de sosire am s-o caut printre
VȚVictor Țarinăam 31 de ani-de cuvinte
n-are rost de fapt să mă încrâncenez așa să storc și ultima suflare de viață pentru ce în fond, lumea poate trăi și fără poezie sau poate poezia e altceva decât niște biete cuvinte încrucișate
VȚVictor Țarinăvise in culori
nu mai înțeleg nimic studențeii mei din franța veniți acum un an în apartamentul vecin discută pe un ton calm în ușă pe sala scărilor, deja de douăzeci de minute el pare că are o valiză
VȚVictor ȚarinăSunt f.f. supărat
stau întins în pat în fotoliu mama cârpește ciorapi și eu sunt f. f. supărat, sunt distrus că studențeii din apartamentul de lângă s-au certat. anul trecut îi auzeam făcând baie
VȚVictor ȚarinăBanii și dușmanii
Am să vă spun unde-mi țin banii Nu e un cifru, în birou într-o scoică Leii grei i-am îngropat în grădină În spatele casei, trei metri În stânga nucului, într-o cutie Am și dolari și
VȚVictor ȚarinăChitaristul boschetar
De câte ori mă uit pe fereastră, la tomberoanele blocului caută cineva. Oare pentru asta am ieșit în stradă în sângerosul decembrie?Pentru acest belșug?Pentru acest corn al abundenței?Îl mai văd și
VȚVictor ȚarinăFotografii pierdute
Și iar dulci nostalgii Cei plecați-chipuri uitate Un maldăr de fotografii de familie Zâmbete, priviri sobre Pentru vreun act de identitate Amintirea bunicii Amintirea bunicului
VȚVictor ȚarinăLocuim pe o sferă
E banal să o repet Dar locuim pe o sferă. Așa-i Că totuși avem motive să ne bucurăm? Stau în centrul Universului Și privesc în toate direcțiile: Spre copilărie, spre moarte Dar niciodată nu
VȚVictor Țarină