Rugăciune de iarnă

Tânăr fiind am bravat Că trag după mine hoardele mutilaților Și poate că am prins în jurul meu Ca într-o plasă de păianjen O mulțime de lilieci Cu zborul tâmp treziți din întuneric Dar nu eu eram Lumina Îți cer iertare azi și lasă-mă La rândul meu cu brațe sângerânde Să mă prind de funia Mizericordiei Tale M-a orbit, tânăr fiind, întunericul Mi-au slăbit azi puterile și vederea Unde sunt zăpezile scârțâind sub ghete de copil? Unde ninsoarea imaculată? Îngăduie să-mi unesc mâinile în rugăciune Aruncă doar o privire Și vor învia în trup de înger Oasele mele umilite Ca să nu mă pierd-pentru Tine nimic nu-i prea greu-primește să mă prind De funia mizericordiei Tale Tu ești Cel Atotputernic, Atoateiertător Frumusețea Binecuvântată (Ai grijă și de liliecii mei Părinte milostiv, căci au sperat la Lumină.)