O faptă bună

Despre cum am vrut să facem cu tata o faptă bună.A sunat la ușă un vârstnic,arăta ca venit de la țară, nebărbierit și ne-a întrebat dacă n-avem haine vechi. Și aveam. Dar ne-a întrebat și dacă n-avem ceva de mâncare. L-am poftit în casă și i-am așternut pe masa înflorată din bucătărie tot felul de bunătăți. A cerut de băut, l-am servit cu țuică dintr-un păhărel din dulap. Și încă unul.Și încă unul. După o jumătate de oră am constatat că ne mâncase alimentele pe două săptămâni, numai noi știam cât de greu procurate. Mai complicat a fost când ne-a anunțat că acum ar vrea să se culce.*Vă rugăm să plecați acum*. Dar el nu se sinchisea. A trebuit să tragem de el și să-l împingem afară, era puternic bătrânul, vânjos ca un țăran de-al nostru. De-atunci n-am mai făcut fapte bune.