Poezie
Etnie de culori
1 min lectură·
Mediu
Popoarele de frunze vor să moară
Dar nu oricum, ci ca-ntr-o simfonie
În care vara coboară pe o scară
De ROGVAIV, de calm, de armonie.
Se înroșesc prea verzile frunzișuri
Oranjul soarelui prelinge aspre focuri
Iar gândul se ascunde în hățișuri
Cromatice din care joacă alte jocuri.
Se coc gutui în galbenul de lampă
Lumina are irizări de-ngândurare
Și verdele virează într-o stampă
Prin care pleacă vara la plimbare.
Albastrul cerului s-a intensificat
Umbrare de credință lasă pe la tâmple
De indigo, de jertfă, de un alt păcat
Al morții care vrea să se întâmple.
În nebunia asta de culori și de frunzare
Ce ard cromatic, cardinal, încet, încet
Se-nalță crengi, sterpe se-agață-n zare
Cu degete subțiri, năluci de violet,
Prin care-acum rugina toamnei curge
Pe balamaua vremii-n scrâșnet se rotește
Iar anotimpul apa vremii lui parcurge
Vara către toamnă cu frunzele pășește
Punct cardinal, din care culorile ivește
003.440
0