De cireșar

în vechi potire astăzi nu mai stărui
ca un străin de mine mă revărs
cu bucurii cu fapte și cu plâns
în unda ta tu, Dunăre mă-ngădui! – Îmi place poezia cu rimă, eu le citesc mai întâi cu mintea apoi le strecor frumos în inimă, poezia ta îmi cântă, acolo o melodie pe care doar inima știe să o asculte. Din câte poezii am citit , deja mi s-a dat urechea cu sunetul ritmului și a rimei. Poezia ta curge frumos, are mesaj, are și formă. Sunt unele versuri care se împiedică un pic, ritmul se poticnește, spre exemplu: o lotcă amarată va socoate ( dau doar versurile unde se întâmplă așa ceva) Mai dă-mi încă o zi cu mirosuri de baltă, apoi ruperea versurilor între penultima strofă și cele două versuri de sfârși. E posibil ca eu să nu văd bine, dar citesc poezia cu rimă ca pe un cântec și acolo parcă mi s-a încurcat melodia. Poate e bine să mai revii peste ea, fiindcă e o poezie care merită lucrată.

Nu e primul text citit la tine am citit mai multe, mi-am făcut o părere si cred că e de bine.

* Pentru încurajare și mai ales pentru acest vers, fiindcă nu e așa de ușor să scrii clasic