Iubire de baltă

Mariana, Erika, Alpha Centaury, Tudor,- și știu că ați mai fost mulți, tare mulți.
A fost o eroare, a dispărut tot contul meu, s-a repus de domnii administratori după ce i-am înștiințat.
Numai poezica asta nu mai era.
Nu-i nici o nenorocire pentru mine.
Îmi pare rău dacă voi ați crede că am șters-o eu intenționat.
Țin la părerile voastre, și aștept să reveniți,
Cu mult drag și respect pentru voi,

Mariana

Cel mai subtil comentariu mi s-a părut a fi cel al lui Poyetrică. Nu știu dacă ai sesizat unde bătea cititorul cu pricina...
Roagă-i pe editori să repună acele comentarii, să treci peste seismul ăsta care, iată, te-a cam afectat...

Și te rog să mă crezi că nu o singură dată am trimis e-mail cu repunerea...Numai că probabil, era ceva acolo în postarea cuiva care au considerat dumnealor că nu trebuie să apară.
Mie îmi pare însă rău de poezia Marianei, de poezia lui Erika, niște chestioare așa care să facă clipele plăcute.
Alpha, și au mai fost vreo doi la care am răspuns. La restul nici nu am putut citi din păcate.
Măi, orice seism, afectează, când vine din senin.
Numai că, eu nu am motiv să mă impacientez, pentru că erare humanum est. Nu știu ce a scris Poyetrică
Dă-mi pe mail....
Îți mulțumesc că îmi susții moralul.
Așa se și cade, că...damele ...\"e\" mai sensibile !
Îți mulțumesc mult Tudore!
La mesajul tău eram când mă trimitea în neant.
marianatanase20042000@yahoo.com

Uite că am intrat și eu în cercul tău emoțional și, emoționat fiind, am pocit numele colegului Iulian Poetrycă. Îmi cer scuze, colegule!

PS Nu mai știu exact ce conțineau comentariile.
Oricum, nu renunța! Luptă și vei cîștiga!

Prima strofă mi se pare deosebită: \"ochii verzi ai bălții tale\"! Și finalul e pe măsură, cu \"e îmbrăcată toată în verdeață / o iau în carul meu care inundă\". În schimb strofa a doua e mult mai nereușită. Primele 2 versuri ale sale sunt extrem de prozaice.

Nu-i nimic, de emoție o să te creadă colegul nostru și nu se va supăra !
Cu așa încurajări, cum Dumnezeule, să renunț?
Tengo pantalones !

Dar când ți-e lumea mai dragă, și, ai altele de făcut, știi cum e....
Colac peste pupăză!
Dar, ata...ete!
Îți mulțumesc de aprecieri și îndrumare!
Cu drag,
Mariana

care arăta astfel:

“când natura glumește cu ADN-ul omului

Ce mi-a plăcut “o iau în carul meu stelar care inundă”, pentru că virgulă comicul involuntar este la el acasă, dar de ce stelar? te referi la secțiunea transversală a (doamne iartă-mă!) carului? “

Mariana draga mea, prezenta mi-s :
\'Jos la balta
Laolalta
Cu ratoii si gansacii
Si cu pestii si brotacii
Cinci baieti
Îndrazneti
Rad si tipa în harjoaba
Si-n inot se iau la goana.
Ca tiparii, pe sub unda,
Cate unul se afunda
Si apuca de picioare
Pe-altul, gata sa-l doboare.
Dar, razand, se iau la tranta,
Apa-n volburi se framanta
Si starnesc in jur voinicii
Snopi de stropi ca licuricii
De se-nproasca val cu val...
Numai colo, sus pe mal,
Carn si tare pistruiat,
Sta posac un alt baiat
Tot uitandu-se la \"ei\".
-...Si de sar în apa ce-i ?
(Se gandeste inciudat)
Na, ca si la fund s-au dat!
Parca mie, ce, mi-e frica ?
... Si-apoi, n-au decat sa zica
Ce-or pofti! Nu vreau, si basta,
Sa ma var în joaca asta.
...Ei, dar ce-au de gand acum,
De pornira sus pe drum ?

-Hei! v-ati saturat de bine?
...Aoleu, ce-aveti cu mine?
Dati-mi pace! Ajutor!
Maiculitaaaa, sai ca mor!
Geaba tipa pistruiatul,
Ca e prea departe satul.
Vrea sa fuga dar nu scapa
Si e dus pe sus in apa.
-Maicã, sai ca ma inec!
Ceilalti cinci grozav petrec:
-Lasa ma ca nu-i adanca!
-Crezi cumva ca te mananca?
-Inghit apa! nu, mi-e frica!
-Doar asa, un pic, nu strica,
Asta-i aldamasul frate!
Dar fricosul se tot zbate,
Da din maini si din picioare
Si de-odata:
-Fratioare,
Parca am plutit si eu!
-Ai vazut ca nu e greu?
Da-i nainte usurel!
Toti acum privesc la el.
Frica-l tine de picioare
Dar n-o lasa sa-l doboare.
-Prea m-as face de rusine,
Cand se uita toti la mine.
Darz, cu inima voinica,
(Doar cat purecul de mica)
Pistruiatul lin pluteste,
Mai sa zici c-ar fi un peste,
Si nu-i vine lui sa creada:
-Unde-i maica sa ma vada\'

Cred că știu ce s-a întâmplat, cel puțin ieri cu contul tău. După fiecare răspuns al meu la un comentariu la \"Timp\", mi se comunica \"Trimit mesajul la Mariana Tănase. Trimit mesajul la Mariana Fulger\". Probabil că a fost o eroare de expediere automată a mesajelor, pe care au încercat să o remedieze. Revin, deci, cu poezia, în altă formă, bineînțeles:

Când ochii-ți verzi, de baltă, mă inundă
Lotcă m-aștern pe valul ce mă poartă
spre necuprins de timp, ca pe-o secundă,

nu mai știu dacă e vis sau soartă

dar bat puternic să mi se deschidă
aceeași poartă.

E frumos ce ai scris. Baftă.

Uite cum dădu năpasta pe mine în prima zi după Paști!
Dar știi tu mai bine!
Sunt încercări ale Domnului!
Mulțumesc, mi-a plăcut drăgălășenia aceasta copilărească.
Că mă alint și eu așa mare cum sunt câte-odată!

Nu știu care este faptul real, dar la câte mesaje am scris, nu am primit nici un răspuns.
Cert este că au dispărut mesajele voastre.
Iar acum, nu pot decât să te felicit pentru ușurința cu care te exprimi, inspirată fiind de versișoarele mele.
Îți mulțumesc pentru \"baftă\".
Cu toți avem nevoie!
Cu drag !

flux și reflux, reflexe de culori, verde mult, ceresc versus terestru.

Dana, îți citesc comentariul...
Mă bucură semnul lăsat de tine, îl apreciez!

Ba mă refer mai mult la aia longitudinală !
By the way!
Cu un car de gănduri care mă încarcă în făptură, bașca ăsta..
(Vezi \"Cal de povară\" în pagina mea de web...)
Cu drag !

gânduri