Poezie
autoportret
1 min lectură·
Mediu
când trec pe străzile acestui oraș lumina voastră aprinde în urmă vitralii
pasul nu tremură gândul nu tace
peste acoperișuri departe se ridică strigătul
va rămâne acolo pentru un alt timp neînceput desenat
cutreier această față a lumii
mereu cu pâinea singurătății pe masă
rochii de toamnă peruci pudrate pălării mănuși dantelate
așteaptă vârstele cele noi prin casele mele călătoare
nu sunt poetul așteptat de voi
știu să ascult să tac să zâmbesc argintiu uneori
am la îndemână mereu medievale întâmplări cu magi bufoni și infante
uneori mă cuprinde îndoiala
atunci ies în oraș
trec pe străzi și privesc la toate luminile care doar pentru mine se aprind
mereu am ales drumul mereu am scris pe nisip cuvinte fără de seamăn
numele meu e doar o altă întâmplare
mereu aproape departe mereu
054.488
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/209709/autoportretComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDde femeie ce-așterne cuvinte pe nisip, cu zâmbet argintiu în colțul... ochilor. Pe mine m-a atins versul cu \"rochii de toamnă peruci pudrate pălării mănuși dantelate\", nu numai datorită formei (cadențată, ritmată, rimată) ci și pentru conținut. Spectacolul va merge întotdeauna mai departe și literele se vor așterne mereu, că sunt aici, acolo sau... în suflet.
0
- peste acoperișuri departe se ridică strigătul
- cutreier această față a lumii
mereu cu pâinea singurătății pe masă
- am la îndemână mereu medievale întâmplări cu magi bufoni și infante
- numele meu e doar o altă întâmplare
Mai mult decît suficient să-mi fac o părere bună despre poem.