deodată m-am simțit singur
până și respirul se multiplică în auz
cu herți și înălțime
aici unde aerul se ia la trântă cu bazaltul
aici unde dunăre firea
sărută cerul cu voluptatea contopirii
din muțenie prima vocală te naște rotund
alfabetul poate să se scrie
începe cu tălpile vorbește-le ca unor copii
cu mustăți de lapte pe obraji
frânează când o iei razna drogurile se
în privirea ta se joacă un diapazon
de fiecare dată când îți lovești
căpruiul de genunchi
din pâinea de pe masă răsar
cu flori în păr
pot să simt ieșirea din timp
și din iubire
iar în
ne pare rău,
la semnalul următor vor înflori cactușii.
abonatul e momentan în căutare de umbre în deșert.
luați o pauză în sec gustul rămuros al pierzaniei.
pentru înțelegere vă răsplătim cu
s-a prins un cârcel de urmele tale
ai fost acolo să-mi înșeli nașterea
cu mama de mână
și steaua-n capricorn
am mers atâta drum în compas
că visez numai cercuri
sub pudră se vindecă
se dau dorințele de-a dura pe artere sticloase ca pe-un derdeluș
s-au prins că loviturile de ciocan se aplică pe os
cuiul rămâne mândru pentru poftele de-o zi
setea tulbură aerul
aceasta este
confuză că ești
și că, atunci când laurii se așează pe trepte, se scurge din ei, înecăcios, izul victoriei
ai nume prea grav, ursitoare în jurul tâmplei
amestecând gândurile cu un șomoiog
m-am dat prin biserici de-a dura mereu menestrel, tot mai dus, de-acasă, din mine, cu gura de foc peste ochiul răpus
mi-am rupt vergi de-altoi din credințe crescute pe firul de mac, mușcând de
Mâine dimineață, oricum, toate milioanele de senzații împreunate își vor sorbi cafeaua de după, ascunse, pătrunse, tu le mai vezi? pe unde s-au dus, că nici nu mai miroase a ploaie, a tors, a
de prea mult timp îmi lunecă prin piele
cancerul unei obsesii
neputința de a iubi a doua oară
din respect pentru cea dintâi
teama de comparații și de ridicări pe brațe
ale sinelui
de prea
salvează
această femeie sculptată în stâncă
crustează-i zâmbetul
adu-i copiii acasă
trage draperia
fă un pic de foc alb în căminul
străbătut de așchii și foamete încinsă
pătrunde ușor
mi-este cerul un alt fel de tavan
mă ridic pe vârfuri și îi ating tălpile
cu coatele-i țin prăbușite aripile
mi-este pământul un alt fel de podea
sub ea înmuguresc oase și verde
desfă-ți buzunarele, tată
mi-ar trebui câțiva arginți indiferenți
la surâsul lui iuda
e drept vreau să îmi cumpăr cercei
să te-atârn de lobii lunii și să te plimb
prin luneta aceea a ta
am întors capul și am văzut umbra lungită
cum se-ntâlnea cu o umbră
și mai mare
sub lună ireală
de fapt luna este mereu ireală
niciodată nu seamănă cu ceea ce știm despre ea
cea de acum sau
așa că totul este cum ai spus că va fi
un pic sărat genunchiul a pledat nevinovat
rănile s-au vindecat și ne-au crescut scoici
în loc de cruste
nu mai pășim demult cu spatele pe ape
ne
din muțenie prima vocală te naște rotund
alfabetul poate să se scrie
începe cu tălpile vorbește-le ca unor copii
cu mustăți de lapte pe obraji
frânează când o iei razna drogurile se
îți promit că n-o să doară
n-o să dureze în tine vreo mănăstire
întâmplarea asta cu zile
cuantificate în gradul de deschidere al porilor
trebuie doar să pleci fruntea umilit
fără să-ți pese
e cotropit cireșul
foamea tentației îi schimbă adevărul
uite-așa, de-o parte pe-o altă rugă parte
ca-n pagini de carte
de dragul poftei tale se răsucește pe-un călcâi
și-și scutură
n-am reușit să cresc pentru nimeni niciodată
mă tem de vârsta mea ca de un om necunoscut
m-a preocupat numai prelungirea tăcerii
perdeaua de după care privesc cum bărbatul meu
pleacă păcătuind
Călin este copil.
El și-a luat mingea și tenișii bleumarin și a plecat la joacă.
În urmă, mama lui îl privește cu dragostea care nu poate fi copiată.
Înaintea lui e cetatea în care se va juca
opriți viorile
azi lacrima devine fidelă notă a sufletului
ascultă-i căderea încetinită
aer forfecat de pasărea colibri
e-o voce în background vreau s-o aud
un copil învață limba mamei
sfredelește rutina inutil pastorală
peste munți orice dor are formă letală
în cetăți din steaguri se face bandaj
pe răni neplânse-n tineresc sauvage
tu ai un fel generos de-a răpune
apusul
prin soarta cărnii globule dansează
preț de o clipă electrizant este
fiorul că ești
ce fel de cruce preferi azi
cu brațele coloană sau cu șovăiala în cerc
zi-mi orice mă aflu la răscrucea de
mi-aș dori să mor acolo unde se adună toate rugile lumii ca să îmi simt oasele pătrunse de ev
să mă abandonez tuturor voluptăților împătimite de străbunii mei în barbă și-n cetate
dar nu mai știu