ricoșări

Tristetea se hraneste din iubire. Rabdarea e cuvantul cheie si cel care defineste si solutia la multe probleme oricat de grave ar fi. Presupun ca toti am simtit candva dupa un lucru care a lasat urme adanci in noi ca nimic nu se va mai ridica la inaltimea asteptarilor noastre. Insa timpul e un sarpe perfid care cu unduirile sale parca ne hipnotizeaza vindecandu-ne sau dandu-ne iluzia ca ne-am vindecat.
Candva goana se va opri!
Acum ca am citit poezia ta trebuie sa am si eu rabdare! :)

Mulțumesc, Horia, pentru cuvintele scrise din suflet, mai mult decât din tastă. Cred că este prima dată când comentezi o încercare de-a mea și te încurajez să o mai faci.
Cât despre ricoșări, ele vin mereu înapoi, către noi înșine.
Cu forță. Cu o forță mai mare decât însăși plecarea.

prietenesc,

Livia