O lumină cețoasă se revarsă prin cerul de frișcă al dimineții de vară. Orele lipicioase îți prind pleoapele de cearcăne cu mierea unui timp pierdut. Ninge cu viață. Un voal străveziu ca o imensă
Hazardul a făcut să mă nasc thespian.Thespienii nu au o planetă pe care s-o numească natală, ca să compenseze acest fapt însă, s-au răspândit prin tot Universul cu navele lor robuste, aproape
Motto: Cea mai groaznică întâlnire pe care o poate avea cineva în viață e cu el însuși.
Ești singur în pustiul camerei. Prin fereastra deschisă un vânt fierbinte topește interiorul. Obiectele
Te-ai născut ca cel mai alunecos om din lume. Erai atât de alunecos în clipa în care ai luat prima gură de realitate, încât medicul te-a scăpat pe gresia albă a sălii de nașteri și dus de o forță
Cerul de siliciu... Ziua un ochi mare de topaz fluid și unul mai mic noaptea, rece ca cel al unui mort... Undeva în tine, adânc, atât de adânc încât nici măcar nu ești sigur de prezența ta acolo,
Gândesc din nou în această epocă
În care plânsul
E ca ticăitul ceasurilor
Gândesc din nou
Când ceasurile solare
Din lumea-ntreagă
S-au preschimbat în ore selenare
Gândesc ca și cum n-aș mai
Presiunea egal forță pe suprafață
Și un șuvoi de sânge țâșnește
Din botul spoit în negru
De albul unui soare antropologic
Mogâldeața se prăbușește...
E egal cu em ce pătrat
Peste