neuimibili

așa că totul este cum ai spus că va fi un pic sărat genunchiul a pledat nevinovat rănile s-au vindecat și ne-au crescut scoici în loc de cruste nu mai pășim demult cu spatele pe ape ne sprijinim de spetezele unora nu ne mai scriem scrisori poștașii ne trec pe sub garduri funerar dorul de cele mai multe ori totul este cum ai spus că va fi frica ploilor ne-a făcut bătrâni neuimibili din glastre florile cresc ca la carte uită-te-n jur totul e-atât de curat încât ne e lene să ne mânjim cu înghețată să ne jucăm cu pernele să ne iubim suntem exact ca-n visele părinților cine-a zis însă că vreau să uit breteaua căzută pe umăr lumina dată-n foc semnele de bună purtare nimeni nu m-a întrebat niciodată iar eu m-am făcut atât de mic încât nu deranjez nici o clipă viața asta a mea perfectă