cântec de unu și două mirări

mi-este cerul un alt fel de tavan mă ridic pe vârfuri și îi ating tălpile cu coatele-i țin prăbușite aripile mi-este pământul un alt fel de podea sub ea înmuguresc oase și verde condens murmur în iarbă potcoavă pe mers mi-este soarele un alt fel de candelă în el arde lut fraged și-o rugăciune din care uneori plouă cu o minune mi-s oamenii un alt fel de pereți mă lovesc de ei până la sângerare unii-s de lemn alții sunt torși pe fuioare mi-ai fi chiar acum un alt fel de mine dacă-n lumina ta o întâmplare ar putea să mă schimbe-ntr-o torță mai mare mi-ai fi un alt fel de fereastră prin care privesc la o altfel de stradă cu un alt fel de ochi și aceeași plămadă