Jurnal
buclă în timp
1 min lectură·
Mediu
am întors capul și am văzut umbra lungită
cum se-ntâlnea cu o umbră
și mai mare
sub lună ireală
de fapt luna este mereu ireală
niciodată nu seamănă cu ceea ce știm despre ea
cea de acum sau cea de atunci
(dacă preferați timpul trecut al poveștii)
era o lună săpată-n buzunare
cusută cu frică de soare
fetele goale se duceau în pădure
ștrengar gâdilând fruntea lumii
șoptind farmece domesticind sângele
somnul lor de apoi a împietrit vântul
cocori din umbră au legănat pământul
moartea s-a dus de aiurea
pe alte meleaguri să se împăuneze
cu arta ei de a tulbura
032794
0
pina cand fetele care merg la padure lipsite de vestminte te lovesc in moalele capului. multi (mai ales de sex opus tie) vor percepe imaginea poate nu chiar in sensul in care ai vrut sa o zugravesti tu - dar asta e farmecul artei, la urma urmei, nu? Mai departe, gadilatul strengar si farmecele soptite te conduc, deja trezit de screen-ul anterior,catre o lume cel putin interesanta. Asta se intimpla in mai toate operele tale, Alina. Incepi banal si termini demential. E un defect, e o stratagema? Numai tu iti poti raspunde. Te mai astept.