soarta cărnii

scris bine si destept.

cred ca ce s-a spus sus e adevarat. pe langa destept se mai pun si alte epitete pozitive ptr fiecare reprezentare frumoasa.si sunt suficiente. poate o usora scadere a tensiunii in strofa 5. in rest o poezie superba. o sa caut sa citesc mai mult, ca sa pot si analiza pertinent data viitoare

Gabriela, Florin, muțumesc.

Alesesem inițial ca subtitlu \"vizită la exorcist\", dar m-am răzgândit.

Vă aștept, așa cum ai zis, Florin, și data viitoare, \"pertinenți\" și tăind în \"carne vie\" ! :)

prietenesc,
Livia

neputinciosi asistam
la molima vietii si-a carnii;
inflatia de chipuri
induce frustrari.
singuratatea ramane
o pasare rara...
dar unde si cum
am mai putea strivi
bariera materiei
dintre carnal si uman?

viata formala,
inchisa in oameni,
e doar o trista
dar inspirata ironie
a unui demiurg,
director de lume,
administrand un teatru
al actorului de comedie...

si, in definitiv,
cum sa nu razi...
cand vezi ca \"minunata procreere\",
mister universal cu greutate,
consta intr-o gimnastica hilara,
hidoasa, incununata spre sfarsit
cu-un sincer si armonic grohait?!...


las semn ca mi-a placut poema, atasand cateva versuri inspirate sau nu... revin!

drag, DeSpOt.

despot luminat de încă ne-dimineți, nici o exorcizare și nici o naștere nu se întâmplă fără străbătând de sânge. ca și pacea , de altfel. la ora cercetărilor impuse de după gard, căci, socializăm, domnilor, socializăm, nu o să îți răspund în vers, căci am prelungi agonia și dimineața se vrea ivită.
în zori, după ce proiectul la care lucrez se va fi rotunjit a GATA, voi reciti cu mințile toate, versurile tale, inspirate sau nu.
Mulțumesc.

prietenesc,

Livia

Putem oare alege proiecția care să lumineze și să convină neajunsurilor care ne frământă?! O putem găsi în celălalt sau, de fapt, cei mai buni căutători suntem tot noi înșine?!
Mă iartă, Mae, dacă nu știu să prelungesc un text de sus, aici, în comentariu. Îți prețuiesc aprecierea și mă încurajează. Ca și critica, de altfel, pe care o aștept cu atât mai mult de la tine cu cât îmi arăți și când îți plac.

cu insistență, prietenesc, :)
Livia

simt nevoia sa revin, eu nu le am cu \"critica\", asa ca nu te (ma) astepta prea mult; scrii foarte bine, asta poti sa-ti spun.

k

Un poem “îndeajuns de viu” și frumos ca să las semn. Mă-ntreb el ce spune…că doar și el trebuie să spună ceva… Cu drag,

mă identific cu o mie de ochi, doi câte doi, unul căte unul, cu ei am construit o lume care se poate sesiza cu vederea din lăuntru. fiind sentimentul morții, se poate muri în timpul meu care nu există, e o metaforă a întâmplării de a fi din aproape în aproape mai aproape de lumină.
el, poemul, spune că sunt clipele numărate când carnea are destin prestabilit și că de nu se aude nimic dinspre el, e semn că nu există !
treceri onorante, cu sau fără ocazia unui poem bun, Monica, Florian ! Mulțumesc.