opriți viorile

crezi că ne e fidelă lacrima? eu mă-ndoiesc. scurt, lin, duios discursul tău. să te și critic puțin... (după mine) dacă ai început cu persoana a 2 a plural (opriți viorile) merită continuat la fel și cu \"ascultă-i\" = \"asculatați-i\", ca să curgă, să nu se-mpiedice...
drag,
iulian

De ce să oprim viorile, m-am întrebat. A, ca să auzim altceva. Ia! Glasul natural al păsării colibri, vocea din background îmbibată de engleză, limba mamei… frumos. Nu-i cam violentă pasărea ca o foarfecă? :-) sau poate e vorba de o altă croială a aerului, a cerului…

Aștept să se trezească soldatul sau mai bine îl lăsăm să viseze și să-i citim gândurile :-)…

“glia din piept” o văd ca pe un tărâm al memoriei… “glia” e cuvânt de origine slavă… simt un fel de prospețime în felul cum scrii. Mai trec cu drag,

da, Iulian, uf, exact acolo te-ai dus :) da, e în neregulă rău acolo și cu bună știință riscai. dar ce mă fac?! \"ascultați-i\" - sună atât de ... a \"bravadă\" (cum ar zice Andu). promit că mai lucrez.
Monica, mă bucur că ai venit să asculți/oprești viorile :) Mi-ai scris sincer, exact așa cum ai gândit, și îți mulțumesc pentru asta. Da, \"forfecat\" iar e puțin curajos, voiam să pictez zbor de colibri. Ai vazut cum e?! Greu de surprins în cuvinte.
Și viorile să tacă pentru somnul soldatului.
Pentru pace.
(cel puțin, așa am simțit)
Mă voi duce la tine în pagină, să te citesc, ca apoi să pot să-ți fac amical cu ochiul ! :)

am reusit sa vad si aud cum cade lacrima aceea, te-ai priceput de minune sa descrii. nu te-am mai citit pana acum dar o s-o fac fiindca-mi place ce-am gasit aici. opriti viorile, plec
costin

Ca o esentializare a suferintei, la suflet nu se poate cinta mai usor ca la o vioara, la spirit nu se poate cinta mai usor ca la o poezie, intr-un fel nici un copil nu ar putea invata limba mamei sale daca nu i-ar asculta sufletul vorbind pentru el in fiece secunda.
Sa nu fie ucisa o pasare colibri. Aduce patima pe glia unde piere.

Frumos si sensibil, Alina.

Drag, Ela

Ela, Constantin, sunt bucuroasă ca ați auzit și sunetul viorilor și tăcerea de după ele.
Eu sunt undeva, sub boltă de ceruri, prinsă în somn de soldat. De aceea, uneori, pun căuș durerii, să se tacă.
Să auzim \"ana are mere\".

cu prietenie,
Alina

*căluș

(lunecă degetele nopții peste tastatura mea)
:)

Mi-a placut si mi-a adus in minte vag Funeral Blues a lui Auden (cu scuzele de rigoare, daca bat campii si imaginile sunt total incongruente:)

\"Stop all the clocks, cut off the telephone,
Prevent the dog from barking with a juicy bone,
Silence the pianos and with muffled drum
Bring out the coffin, let the mourners come.\"

Hanna, câmpii sunt ai soldatului, am decis ! :)
Fără scuze, că nu e loc, fie ele chiar și de rigoare, mai ales când compari ditamai Auden, chiar de-i Funeral, cu viorile mele oprite și dezacordate pe alocuri!
N-am dorit nimic ce să semene a moarte aici, dimpotrivă! Soldatul n-are sicriu și nici bocitoare: doar o inimă mareeee cât pacea aceea de mă chinuie pe mine.
Trecerea ta mă onorează și îți mulțumesc, Hanna !