Jurnal
leșin în sărut
nu se poate să privești capela sixtină fără să amețești
1 min lectură·
Mediu
se dau dorințele de-a dura pe artere sticloase ca pe-un derdeluș
s-au prins că loviturile de ciocan se aplică pe os
cuiul rămâne mândru pentru poftele de-o zi
setea tulbură aerul
aceasta este strada pe care locuiește sprânceana mea
orice pas care-o trece e-o nouă clipire de pleoape
vorbești hăuri
atât de clare că aș putea să mă arunc chiar acum
chiar acum în golul dintre degetele tale
să-ți colorez aura c-un păcat
dacă pe buza ta de jos se hârjonesc verbe
pe cea de sus e-o poveste toropită
bântuită de pârjol și foamete
miere scursă în fiere
atunci când îți cobori ochelarii cu poftă de văz
se răsucește firea în mine cu leșin
nu-poți-să-privești-capela-sixtină-fără-să-amețești,
urlu cu inima pe podea în timp ce sărutul
se pierde în oțet
simandicoselile clipei chicotesc ascunse
sub tocul viu al unui pantof
lăsată pe spate te închid în orbită
023.276
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “leșin în sărut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/126002/lesin-in-sarutComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-e atât de drag \"păcatul sfânt\" al acestei încercări de poem, Corneliu, încât nu pot decât să mă bucur că i-ai remarcat esența. Mi-am pus în gând să scriu despre sărut, cu simplitate; așa am învățat cât de greu sunt de cuprins în versuri exact lucrurile care ne fac mai umani. Frumusețile umanului. Cu miere și fiere. :) Să mai treci; și îți mulțumesc.
livia
livia
0

atât de clare că aș putea să mă arunc chiar acum
chiar acum în golul dintre degetele tale
să-ți colorez aura c-un păcat
Îmi place cum canonizezi păcatul. Sfîntul.