Cristian Vasiliu

Sunt gardianul viselor absurde; Mi-am cumpărat armura de la solduri Și-mi satisfac obscenele imbolduri Cu-arabii prin deserturile kurde! Nu am oprit cămilele să zburde Și-am împlinit

“Dezinhibat de glaciațiuni Te decojești la interval, agale, Cu țipete, de parcă-n pijamale Îți umblă slobod, roiul de tăuni Și-ntr-un sărut febril, cu-aluviuni, Desfășurată până-n

Vom deshuma tăceri în noaptea rece Cu fulgere, din buza violetă; Vom proclama prăpăd și nori de cretă Prin sufletele caste ne vor trece. Vom surghiuni adânc ora secretă, După o veșnicie -

Un june boier și o fată... Poveste ‘ntâmplată demult; O spune o babă-n poiată La clacă, iar eu o ascult. *** Cosițe de flori înainte Și-un stol de-ntuneric ‘napoi; Înoadă cărarea

Prin orele subțiri ale înmuguririi, pe când săpam Cu dinții speranței și unghiile viselor albe Tunelul vieții în lutul moale, moartea Nu avea gust . Era doar filonul unui gând Strălucitor de

Motto : « Cer neguros și greu se lasă peste creștet, Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit. Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i, Mut, mă pierdeam în adâncul eului meu.

Motto “Farewell! a word that must be, and hath been -- A sound which makes us linger; -- yet -- farewell!” G.G.Byron Prin voalul ploii sfâșiat cu dreapta, Obrazul lis al unui vechi lăcaș Al

Motto: “Murind zeii își lasă în urma lor, templele precum melcii căsuliile goale” Lucian Blaga Cârpit din umbre, chipul meu sărută, Prin șoapta înserării, c-un ecou Al dansului din buze,

De-atâtea ori În salt mortal, Rostogolită printre nori, La circ, vertiginos cobori Ca un pumnal. \'Þi-e zborul șui Prin cerul drept, Iar viața ta de viața lui Se prinde, suplă ca un

Aud taina la celălalt capăt al oglinzii - Întâmplări stranii în coasta duminicii La bâlciul îngerilor de carton ; întâi Hazardul , apoi clopotul spart al mâhnirii În frunzișul inimii și la

De la-nceputul lumilor te ține, Purtându-mi legământul, ca un zeu Dizgrațiat, spre Hades, pieptul meu, Prin râuri de sudoare și suspine Și ferecat sub ceruri opaline În chingile-amintirii –

Era în miez de toamnă și rugina Avea ecoul sângeriu în mica Poiană de pe muntele Furnica, Când se topea halucinant lumina. Mă izgonise de acasă frica De tunete și fulgere la vina Că

Nu-mi căuta conturul în retine întors alene; Pasul meu nu trece pe sub balcon ades și nu sunt rece în vârful limbii M-ai închis în tine! Sunt prizonier de azi, de ieri și mâine voi fi

Motto: „Herrin, forsch nicht blutge Kunde — Heute Mittag starb Ramiro.“ Heinrich Heine - Don

Ecce poeta tristis! - monstruoasă Agrafă-n părul lunii; idolatră Minciună care suduie și latră Abisuri de pe margini de crevasă. Ecce poeta felix! - prunc de șatră Dansând prin colbul verilor,

În fuga vieții, umbra ta uzată, Pândind lumina tulbure din zi Când ceasul crud începe să se zbată, Se-mparte între soț și doi copii. Poveștile le știi pe dinafară -Prinți și prințese care merg

Spune-mi ceva... \'nainte să apună În noi tăcerea și să ne sugrume, Înfigurați la capătul de lume; Spune-mi măcar: “Iubite, noapte bună!”; Nu-mi profana durerile postume; Spune-mi ceva ce

...care a scris: - \"Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii\". (pg. 63) - \"Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza

Închide geamul! Vântul printre case, Barbar si tandru, spulberă armate De ger iar ceasul catatonic bate În albul întuneric, ora șase. Trage perdeaua! Sumbra voluptate A focului să îmi

Îți amintești de nopțile pierdute În deraieri concentrice prin crame - Lunatici vagabonzi lihniți de foame, De sete și-adevăruri absolute? Îți amintești cum prigoniți de drame Promiscue, în

Un vis obscur: leandrii, o grădină, Un puț uitat, ulcioare fără toartă, Un foișor și dincolo de poartă Un voal de întuneric și lumină; Un soare palid prin armura spartă A norilor, o boare,

Vom fi pe veci, închiși după zăbrele, Cei ce se știu, se cer și se adună: Eu un nebun pribeag și tu nebună Oglindă a singurătății mele Și-n nopțile zidite, fără lună, Vom evada în zboruri

Ecoul vag și-aritmic, de obuze, S-a estompat; letargica epavă, În rana nopții clocotind de lavă, A eșuat cu tânguieli confuze; Tulpina morții i-a-nflorit, suavă Ca un descântec vinețiu, pe