Poezie
Peregrin
Prima parte
2 min lectură·
Mediu
Motto:
“Murind zeii își lasă
în urma lor, templele
precum melcii
căsuliile goale”
Lucian Blaga
Cârpit din umbre, chipul meu sărută,
Prin șoapta înserării, c-un ecou
Al dansului din buze, luna slută
Pestriță și rotundă, prin hublou.
Nomad, în rate, doar cu buletinul,
Din fundul Europei, admirând
Urcușul, strălucirea și declinul,
Unui imperiu, ca un lup flămând,
Mă-ntorc în țară; zbor la adâncime
Într-un picaj; mă diluez stingher
Și agasat în bezna de mulțime
Din pântecele păsării de fier.
Alături zac femeile ușoare,
Rechinii galeși, foștii cersetori
Reprofilați în hoți de buzunare
Și zilierii răspândind duhori.
Un deget străjuind urechea și-altul
Înșurubat în nară, ca un dop,
Mă-mpiedică \'nainte să fac saltul
În gol, spre stele, fără nici un scop.
Felii de timp, tăiate în secunde...
Zadarnic vreau în mine să amân
Triumful rece - nu mă pot ascunde
Fatidicului dor de-a fi român.
Când simt crescând pământul sub picioare,
Prind rădăcină și un glas ascuns
Mă-ntâmpină cu pâine și cu sare
Sub coastă-n partea stângă: am ajuns.
Într-un minut mi-e subrezit curajul
Și tălpile mi se prefac în lut
Când aflu că mi-au rătăcit bagajul;
Supliciu\'-i însă doar la început;
Mi-e sfâșiat obrajul de o palmă:
La primul pas nervos, un vameș dur
Cu o privire leneșă și calmă,
Mă ară grosolan, ca pe un fur;
Iar o duduie binevoitoare
Ca o sibilă, cu un murmur blând
Își cere, de la un ghiseu, iertare
Și mă calăuzește la un rând.
Ma-ntorc în mine ca să pot pricepe,
În crugul nopții, valul de regret
Ce îmi înnoadă sufletul. Începe
Să plouă peste București încet.
Pavajul rupt, mușcat de umezeală,
O zeamă neagră, viermii de beton
Și pe la colțuri aplecați de boală
Ciclopi tușind lumina într-un con.
Lovesc cu fruntea-n norii grei de ceară,
Tristețile îmi prăbusesc un dig
Pe dinăuntru și pe dinafară
Mă-nveninează un pumnal de frig.
Aprind lumina râsului sub pleoapă
Cu-o voluptate sumbră - mi-a rămas
Doar ironia de când stau în apă
Și mă holbez nedumerit la ceas
Ofrandă beznei: \"semăn cu un pește
Zbătându-se în nadă pe uscat\".
Cu-n scârtâit în fața mea oprește
Un taxi jigărit cu geamul mat.
Dupa negocieri alerg spre urbe
Cu un tăciune-n loc de vizitiu
Și în balansul ritmic de la curbe,
În benă, amortesc într-un târziu.
013.332
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 379
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 70
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Peregrin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1735681/peregrinComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ATATAlex Tocilescu✓Ți-am mai zis odată că scrii senzațional, și nu am nici un motiv să nu mă repet. Pentru mine, ești într-un top ten în care nu sunt ocupate decât vreo șase locuri. Ce cuvinte, ce imagini, ce stil!
0