Alex Tocilescu

Spuneam obscenități la telefon Unei prietene de mult uitate Cu-o mână rece scărpinam pe spate Celebra mea pisică de beton Spuneam obscenități la telefon Și bateria era, cred, pe ducă Pe-un

Cinci dimineața. Tartinele cu brânză Dormeau cuminți înfofolite într-o pânză. Caloriferele mergeau de cu seară. Pisica mea albă se spăla pe scară. Noi visam la picnicul ce-avea să urmeze, La

Greșești, zise Ana. Greșești ca de obicei în toate punctele esențiale. Se vede că... Nu mă mai mir... Nici nu știu cum poți să... Pentru că n-ai... Niciodată... În fine. De când lucra la

Se pare Că în pomul din fața imobilului în care locuiesc Și-au făcut cuib două coțofene Soț și soție. Și se mai pare Că au și copii pentru că Din când în când Se aude un piuit: \"Piu.\" Și

Cineva împrăștiase niște zvonuri Cum că de mâine înainte totul va fi ok Și te-am sunat să întreb dacă auzisei ceva Dar nu, nu știai nimic, erai la birou Și până la urmă am stabilit Să ieșim

Pe o bancă Doi se îmbrățișau Un băiat și o fată Amândoi urâți Și îndrăgostiți Și cumva Fără să vreau Privindu-i Mi s-a făcut greață.

Revoluția a fost așa: Mai întâi nu se știe ce s-a întâmplat Apoi unii au ieșit în stradă Apoi alții au tras în ei Apoi iarăși nu se știe ce s-a întâmplat Apoi l-au prins pe Ceaușescu și i-au

Patul se rupsese, nu mai încăpeam amândoi O treime din el ne privea din sobă Eu pe jos, cu chitara Tu sus, în pijama Ce acord e ăsta? Mă întrebai Nu știam, cântam după ureche Ne era sete, dar

În zilele reci în care mașinăria nu funcționa Făceam un foc între blocuri și ne adunam în jurul lui Spuneam povești și bancuri, jucam mimă Știam că cineva trimisese după mecanic (Dar nu știam

Să te îndrăgostești e Ca și cum te-ar lovi camionul: Te aruncă în vitrina unei Marochinării Capul spart, sânge șuvoaie Fractură de femur Nu vezi nimic ai un gust dulce-n gură Un ciob înfipt

Pe vremuri, poeții erau foarte bine plătiți Zise poetul Grigore. Eu, de exemplu, câștigam opt mii de dolari pe lună, netto Ceea ce brutto era vreo treișpe mii. Dar banii se duceau: o mie chiria,

Să mori căzând de pe gâtul unei girafe e ridicol Dar totuși, Nici chiar așa… Ajungi la poarta raiului Și Sfântul Petru se uită în carte Alex Tocilescu, zice Da, spui Se mai uită odată și

Urale, aplauze prelungite Aplauze, urale prelungite Sala scandează To-ci-les-cu! To-ci-les-cu! Uraaa! Uraaa! Doamna din stânga mea îmi șoptește ceva la ureche Fac cu mâna, uralele

Șase dimineața Încă n-am dormit Am stat pe balcon și Am așteptat OZNurile Au venit șoptind printre blocuri Pâlpâind albastru roșu albastru roșu Și zâmbetul meu printre ele Străini veniți din

Scoate-mi cătușele, Polițistule, Că m-am plictisit. Deschide celula, Polițistule, Că plec. Și pune-mi în traistă, polițistule, o scrisoare de recomandare Pentru Rolling Stones. Am auzit că au

Nopți cu lumini portocalii Nopți petrecute în autobuze Unde era mai cald Știam pe de rost stațiile terminus Coboram, mai beam un gât de vodcă din termos Nopți tinere de iarnă În ani fără

Lumea iese de la Festivalul Prostiei Îi aștept afară cu un reportofon Cum a fost? întreb Extraordinar, cea mai bună ediție, Mult mai tare decât în anii trecuți: A cântat și fata aia brunetă de

Halebardele noastre de plastic Săbiile noastre de carton Spintecau aerul Vâj Vâj Despicând capete și brațe, Ciopârțind măruntaie De nici nu-ți venea să crezi Că totul era O joacă.

Ioana se dădea cu cremă Pe mâini, față, sâni, gât, spate, Picioare, brațe, burtă, fund. O priveam furibund Pentru că îmi era clar Că va consuma toată crema, Lucru absolut inutil. Râdea lumea

Unul cu o ghioagă Mă amenința că are el ac De cojocul meu Că știe unde locuiesc Că mai vorbim noi, că să am grijă, chestii de-astea. Și mă întrebam dacă Să-mi cumpăr un cuțit sau tot o

Într-un cotlon al inimii mele Se ascunde o pitulice. Ba nu, o pupăză, Scuze, nu mă pricep la păsări. Oricum, aia se ascunde acolo Și încep să mă întreb cu ce oare se hrănește Și mă cam

Oamenii care stăteau pe peron îmi făceau cu mâna Deși nu îi cunoșteam. Mergeam la Pietroșița Și pe drum m-am gândit Că poate m-au confundat. Sau poate Că eu i-am confundat.

Pe blana căprioarei ăleia S-a semnat autorul: „Dumnezeu” Și cineva a scris mai jos „Doru + Mirela” Și a desenat și-o inimă.

Nu știu dacă ați văzut la televizor Emisiunea aia Era cu un tip Și două tipe Și era ceva cu cine sărută la sfârșit pe cine, Un fel de concurs Dar nu se înțelegea prea bine Cine câștigă Sau