Alex Tocilescu

Ți-am mai zis odată că scrii senzațional, și nu am nici un motiv să nu mă repet. Pentru mine, ești într-un top ten în care nu sunt ocupate decât vreo șase locuri. Ce cuvinte, ce imagini, ce stil!

Claudiu: intr-adevar, era involuntar, dar l-am schimbat pentru ca nu era logic (diferenta intre a fi calcat si a fi lovit de camion este ca atunci cand te calca, ramai sub el;cand te loveste, te arunca prin aer. Cand aveam vreo noua ani, fratele unui coleg de joaca a fost calcat de camion. Cel putin mie asa mi s-a zis, si mi l-am imaginat - mi-l imaginez si acum - cu pieptul strivit si cu o urma de roata pe tricou).
Carmen: nu stiu daca finalul este optimist. De fapt, daca esti indragostit te loveste camionul in fiecare zi. Chiar ma gandisem ca asta ar fi trebuit sa fie finalul, pe mine ma calca acelasi camion de vreo opt ani.
Felix: ai dreptate, nu mai este vorba de dragoste, ci de sfarsitul ei. Dar cred ca nu pierd ideea, ci o duc mai departe.
Oricum, multumiri tuturor pentru aprecieri si sfaturi.

Mi-a placut, si nu inteleg de unii-altii pretind ca n-ar fi lirica. Sau ma rog, fiecare cu viata lui/ei sexuala.
Iar faza cu samponul e simpla, daca ar fi sa il consultam pe Freud: sampon in ochi = orbire, iar orbire = anxietatea de castrare.
Oricum, misto text.

Claudiu, ai dreptate. Si mie mi s-a parut cam lung, dar mi-am zis \"lasa, ca poate merge\". Nu merge, cum bine zici, deci o sa revin asupra textului.

Nu prea vad ce cauta poezia asta (ca si celelalte ale autoarei, de altfel) in atelier. Sunt cel putin decente, si de fapt chiar ceva mai mult de-atat. Iar ultima strofa sau ultimul vers e chiar bun, mai ales pentru cineva caruia i s-a intamplat sa stea in pat si sa rada pana seara.
Raluca, mie imi plac.
Iar celor care arunca poeziile la gramada in atelier le-as recomanda sa se si pronunte in privinta lor; altfel, cum ar putea cineva sa afle ce ar putea face mai bine in viitor?

No, e ideal. Ti-am citit toate textele si m-am bucurat ca un bou, desi nu stiu cum se bucura un bou. Oricum, bravo si mersi. Esti bun.

Mersi pentru aprecieri si sfat, Claudiu. Intr-adevar face parte dintr-un ciclu, si probabil ca ai dreptate in privinta efectului care ar fi mai puternic daca as posta tot ciclul.
Ceea ce de altfel o sa si fac.

Claudiu, multumesc pentru comentariu, stea si incurajare. Imi cer scuze ca iti raspund abia acum, am fost inglodit intr-o parte a studiilor mele superioare. Incerc sa imi reintru in mana si sper sa nu dezamagesc. O sa incerc sa si comentez cate ceva, dar timpul, vai timpul...

Prea multe, virgule.

Mda, o fi un cliseu, dar daca despre asta este vorba, ce sa fac? Sa zic ca luna radea? Pai, nu radea. Si atunci?

Si de ce te deranjeaza ca are rima nu inteleg. Ce-ai cu rima? Ti-a facut ceva? E prea simplu sa scrii cu rima? E banal? Sau e si asta un cliseu?
Eu cred ca nu. Ma rog, acum e treaba fiecaruia daca o prefera pe Elena Vladareanu lui Leonid Dimov, dar cred ca

\"In seara aceea-n care nori duiosi
Au oglindit latraturi de cocosi\"

suna de trei milioane de ori mai frumos decat

\"noi fugim de oameni noi mergem cu ochii inchisi cu
buzele cusute
e noaptea noastra aici nu ne mai sperie nimeni\"

Adica asta este diferenta intre Dimov si Vladareanu, pentru necunoscatori.

bravo, ce sa zic... ultimul vers este probabil unul dintre cele mai frumoase din poezia romaneasca a ultimilor 25 de ani. jos palaria.

A, înțeleg, dar nu cred că mă refeream la o revoltă împotriva sistemului. Mai curând este vorba despre un sfârșit alternativ la Bonnie și Clyde, un sfârșit tot rău, dar parcă ceva mai bun, adică măcar cei doi se cacă pe polițiști înainte să moară.
Dar bineînțeles că a se căca pe poliție este tot o revoltă împotriva sistemului. Hm, jenant... (pentru mine)

Adică? Nu-ți convine limbajul? Sau ce, și de ce, este fără rost?
În rest, dacă vrei să te piși pe el, go on, fără sfială. Dar te-aș sfătui să-l printezi și să te piși apoi pe hârtie, pentru că dacă te-ai pișa direct pe monitor ai putea provoca un scurt-circuit, ceea ce ar fi mai mult ca sigur păcat.