Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu
@cristian-vasiliu
Poezie

Sonet 219

CCXC

1 min lectură·
Mediu
De veacuri în derivă, tot sufletu-mi, cu plânsul,
L-am prefăcut în groapă pentr-un imens cavou
Al dorurilor, însă, pe când săpam, într-însul
Mi s-a născut și râsul cu-n înmiit ecou.
La fiecare treaptă a coborârii mele
Tot mai adânc în mine, în noapte și în Iad,
Mi-am aninat tablouri cu hohote în stele
Și m-am simțit mai vesel, căci nu puteam să cad.
Îți datorez acestea: pot străluci-n afară
Lăuntricele-mi goluri ca Phoenix în azur,
Fiindcă tu,-ntr-o clipă, pentru întâia oară,
M-ai molipsit de viață cu zâmbetul tău pur.
M-ai învățat, Iubito, ca doar atunci când sângeri
Pe dinăuntru, râsul ți-ajunge pân’ la îngeri.
096695
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
104
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “Sonet 219.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13965413/sonet-219

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@paul-gabriel-sanduPS
Distincție acordată
Paul Gabriel Sandu✓
Ultimele doua versuri fac toata poezia. E drept ca nu mai sunt obisnuit sa citesc sonete, dar cred ca al tau mi-a placut. Mi-a amintit de una dintre frumoasele poezii ale lui Gyr care se juca tocmai cu aceeasi idee a cuprinderii binelui in rau, a bucuriei in tristete, era manata de acelasi avant recuperator. E ca si cand undeva, la mijloc, ar fi o oglinda, care ar dubla gesturile noastre cu inversul lor. Caderea devine, asadar, cu cat e mai profunda si mai riguroasa, cu atat mai imposibila. Cu cat e mai cadere, cu atat e mai inaltare. In fond, poemul tau este o frumoasa lectura a lui eros prin care pierderea cea mai acuta isi este, siesi, recuperare; frumoasa si aproape crestina, intrucat adancirea in moarte devine un bun pretext pentru stralucirea in viata, pentru reinviere.
0
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu✓
@Paul Gabriel Sandu Am cautat si am gasit poezia la care (cred!) faci referire:

Cantec deplin de Radu Gyr

N-ai lauda de n-ai stii sa blestemi,
Surâd numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mâna ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amara,
Si daca-nvii în cântecul de azi
E ca mureai în lacrima de-aseara


Multumesc pentru lectura si comentarii...

Cristi
0
@vali-slavuVS
Vali Slavu✓
Citind poezia, am simțit o comuniune de idei, dar nu am realizat despre ce poet e vorba. Ajungând la penultimul vers, însă, m-a dus gândul la Radu Gyr (Înfrânt nu ești atunci când sângeri...). Apoi, desigur, m-am gândit la \"Cântec deplin\". Îmi pare rău că nu am lăsat atunci un semn...
Felicitări pentru talentul de a transforma simțirile în poezie!
Sărbători fericite!
0
@aurel-sibiceanuAS
Distincție acordată
Aurel Sibiceanu✓
Am frumoasa și fericita ocazie de
a-mi exprima printr-o stea admirația
pentru scriitura Dumitale, Cristian,
pentru curajul de a cultiva poezia
cu formă fixă, precum și pentru temerara
întreprindere de a-l traduce pe Marele Will.

Sonetele le-am citit doar în traducerea prietenului
meu Gheorghe Tomozei, poet admirabil,plecat pe Cea Lume...
\"Sună\" excelent și traducerea Dumitale!

Sărbători fericite, la mulți ani!

P.s. Ați amintit de Radu Gyr;
parca așa suna strofa finală
din \"Cântecu deplin\"...

\"Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrangeri,
sunt renunțările la vis\".
0
@vali-slavuVS
Vali Slavu✓
Domnule Sibiceanu, versurile acelea sunt din \"Îndemn la luptă\"... :)
0
@paul-gabriel-sanduPS
Paul Gabriel Sandu✓
Da, aceasta era poezia!
0
@aurel-sibiceanuAS
Aurel Sibiceanu✓
Când rememoram și scriam strofa care conțin versul \"Înfrânt nu ești atunci când sângeri\", citat de Doamna Vali, paradoxal, eram cu gândul și la titlul pomenit de Dânsa, \"Cântec deplin\". Asta e, am sărit de 50 de ani și trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că am uitat deja zeci de poezii și că voi mai uita câteva zeci.

Important este că Dumneavoastră, tinerii, nu sunteți puși în situația să le citiți și învățați pe ascuns, așa cum au foat obligate generația mea și cele anterioare ei. Aici se cade să fac o corecție, totuși. La biliotecile județene, municipale, universitare, la biblioteca academiei și la cea națională, ți se dădeau cu împrumut, la sală, pentru lectură, și cărți din fondul secret, compus din autori și titluri interzise, dacă erai trecut de 18 ani. Primeai cărțile dar erai trecut într-o fișă specială,în care se specifica cine și ce a citit din \"Fondul secret\", în ce zi, ora, etc. Era obligativitatea bibliotecarilor-șefi. Spre cinstea lor, aceștia mai mereu îți aduceau la cunoștință faptul că te expui; asta pentru că săptămânal aceste fișe erau consultate de un ofițer de securitate. Exista riscul să-i \"cazi cu tronc\" ofițerului și să-ți analizeze datele personale: unde lucrezi, poți sau nu să influiențezi colectivul în care lucrezi, etc. Dacă aveai ghinion, și din motive de lecturi interzise ți se deschidea un dosar de urmărire informativă. Din acest moment intimitate îți era pusă în paranteză. Erai urmărit și, dacă era cazul, ți se monta aparatură de ascultare la domiciliu. E mult de vorbit pe această temă.

0
@dumitru-malinDM
Dumitru Mălin✓
Desigur finalul este colosal, dar ce ziceti de versul care conține \"... hohote de stele\"? Acela da râs-plâns, nu?
0
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu✓
Am remediat ambiguitatea din acel vers...

Cristi
0