Poezie
Sonet 218
CCLXXXIX
1 min lectură·
Mediu
Nu-i spune Frumuseții pe nume! Nu învață
Nici Dragostea-n oglinda cuvintelor de fum,
Nici Fericirea-n cercul acelor ce-o răsfață,
Ci șovăiala, lenea și-orgoliul, postum.
I-o veșnică răscruce viața ce-i oferă
Ofrande-nveninate cu basme din gablonz
Și nu va ști că suntem doar jumătăți de sferă
Și cum e s-ai pe țeavă doar pentru tine glonț…
De-aceea eu în preajmă-ți voi sta cu îndârjire,
Arzându-mi fiecare pornire-n creuzet;
Voi fi sărac în vorbe și darnic în iubire
– Pe drumul meu va scrie – de-ai să-l alegi! – „Poet”.
Îți spun: Nu ești frumoasă ca să atragi în clești
Iubirea; ești frumoasă pe cât de mult iubești!
035109
0
Citit, plăcut
anton,
al 13-lea cititor