Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu
@cristian-vasiliu
Poezie

Sonet (CCCLVI)

1 min lectură·
Mediu
Doar toamna îi mai ține la pieptul ei pe aceia,
Ce n-au ajuns și iarna îi va găsi pe drum;
Doar ea le-aduce-n paturi și somnul și femeia,
Până la îngheț... Doar toamna mi-e patrie de-acum
Și mie. Văd copacii că-s bucuroși de poame,
Văd păsările-n cuiburi sau către sud zburând,
Văd zile amputate și prunci pe care mame
I-adăpostesc, văd toamna și-n mine semăn vânt.
Pământul-i cald, dar cerul necruțător o taină
A vieții și a morții în el a zăvorât.
Nici aurul, nici gândul, nici faima nu e haină
Pentru acele zile cu lanțuri și urât
Ce vor veni... Ascultă dojana ce te îndeamnă
Să te înalți, să semeni și să culegi!... E toamnă!
071955
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
116
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Vasiliu. “ Sonet (CCCLVI).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/14171325/sonet-ccclvi

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMC
Maria Elena Chindea
și e rodul sorții, ce-ai semănat acum se-ntoarce în pământ și-n ceruri, să nu-nsetezi de-apururi și foame să nu crească-n tine nicicând și în niciunde glie!
Mie mi-a plăcut!
0
@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
Un ritm deosebit. Imagini dureroase, toamna fiind acoperământ pentru cei disperați. E vorba de o ducere a zilelor în luciditate. Femeia e adusă unor bărbați ca semn de izbăvire. Pot fi și oameni singuri, prin case, aproape abandonați. Totuși eul liric observă în luna cireșar aceste realități ce ar putea fi viitoare, folosind antiteza: "Doar toamna mi-e patrie de-acum/ Și mie. Văd copacii că-s bucuroși de poame,/ Văd pasările-n cuiburi sau către sud zburând". E vorba despre o contemplare elegiacă a întregului sezon estival. Meditație neomodernistă superbă. Poemul descriptiv cu elemente de adevărat poem filosofic. Apogeul tragicului este atins în a doua jumătate: "Văd zile amputate și prunci pe care mame/ I-adăpostesc, Văd toamna și-n mine semăn vânt". Viziunea cerului ce zăvorește în el moarte, sânge în viitorul apropiat, către toamnă este înfiorătoare. Premoniție sumbră ce ar putea veni dintr-un oniric propriu-zis. "Zile cu lanțuri și urât" — asta ne așteaptă. Acum huzurim. Mâine pătimim. Așadar, să ne delectăm, dar să și învățăm să ne doară aprig acest text.
0
@enea-gelaEG
Distincție acordată
enea gela
atât de emoționant descrisă! Nota de melancolie, imaginile care amintesc întrucâtva de sonetele lui Voiculescu, „în traducere imaginară”, armonia versurilor, toate acestea fac din acest text un model de sonet, și ca discurs, și ca mesaj.
„Nici aurul, nici gândul, nici faima nu e haină
Pentru acele zile cu lanțuri și urât...”, secvența care concentrează ideile poetice. Stea!
0
@cont-sters-55051CȘ
Distincție acordată
Cont șters
Cristian, în acest Sonet cu adevărat e toamnă !
Felicitări!
0
@cristian-vasiliuCV
Cristian Vasiliu
Multumesc pentru lectura si comentarii...
0
@alexandru-marchidanAM
Alexandru Mărchidan
Frumos sonet! Cu răsuciri dinspre interior spre exterior, apoi spre ceresc. Un „vârtej” poetic reușit!
0
@dan-neicutescuDN
Dan Neicuțescu
Da da, o toamnă monotonă și obositoare, sumbră, cu zile amputate, un echilibru între viață și moarte, o fugă din toamna care pe nimeni nu iartă, nici aur, nici gând, nici faimă, alergând spre iarna al carei poem îl aștept. Da, aici e tot ceea ce nu ne place toamna. Reală toamnă supărătoare în versurile tale! Mi-a placut supărarea ta!
0