Întârzie de-o lună,
la întâlnire iarna
și îi pândesc zăpada
înghesuit în beci,
acolo unde-n umbră
bolborosește vinul
și Sfântu-mi dă dispensă
la chefuieli pe veci;
o mai astept o
Trezit de abanos și de claxoane,
Înot ca broasca-n valul de roboți
Ce-ncalecă pe șarpele cu roți,
În dimineți de sticlă și betoane.
Ascult, din plictiseală, doi bigoți
Din față, cum se-nchină
Ca mirul prin vitralii,-n zori, lumina
Brodată,-aprinde aura, și sfântul
De marmură dezvăluie cuvântul
Ce-alina boala, bléstemul și vina,
Iar sub cupolă se așterne tina
Procesiunilor de
Să-ți spumege în ghebul hâd puroiu’
Și scabia să-ți înflorească-n șale;
Să te îneci în vomă și în bale
Și după viermi să scormonești gunoiu’;
Să-i clefăi printre zoaie și fecale;
Să-ți
Pe când era iubirea și primăvara-n toi,
Pe căile luminii vedeam în ochii ei
Ce se-ntâmpla în mine și continua în trei,
Ce se-nmultea cu unu și se-mpărțea la doi:
Un măr și așteptarea festinului
N-a cunoscut obârșia minunii sacre
De la-nceput; s-a cuibărit întâi în pântec
Și-n sân arsura,-n miercurea de-absint,
Din pleapa subțire a crepusculului,
Iar ea, visceral, a vegheat scânteia-n
Se mai albesc pe fruntea mea, în cete
De vinilin și mucava, regrete:
Pe-atunci nu răgușisem la pereții
De cârciumă ai morții și ai vieții,
Eram hamalul florii de cicoare;
Eram din lună, tu
It rains with shivers in my zealot vow
To whom I was, to elder that I’ll be;
No lucid spring will blossom in the knee,
After the chaos of the falling crow.
No half or faked answers and no
Partea I
Mirela Lungu:
(Îmi bag picioarele în ea de viață!)
Îmi bag picioarele în ea de viață,
Ma doare poezia drept în cot!
Eu te-aș pupa, iubitule, pe bot
Când îmi prepari cafeaua-n
Se-adună-n arcul palmei o recoltă
De stropi rătăcitori desprinși din trena
Scânteietoare-a bărcii pe de Sena,
În dangătele zilei, dezinvoltă.
Gălăgioasă, aprinzând sirena,
La umbra
Eu sunt femeia varză, ofticoasă,
Născută pe tarlale-n dimineață;
Desfoaie-mă încet de cuirasă,
Pân’ la cotor și du-mă la piață
Într-un butoi sau pune-mă pe masă.
M-am săturat definitiv de
I
Va fi ca-ntr-o poveste: o noapte fără lună,
Iar noi iubito tandru, ținându-ne de mână,
Ca doua ape tulburi ce se-ntâlnesc în mare
Ne vom călca destinul și matca în picioare;
Vom asculta pianul
Ce toamnă ciufută, iubito! Îmi plouă
Direct pe-aragaze și nu este chip
Să-mi fac o omletă decentă din ouă
De șarpe iar frigul mă face să țip.
Îmi simt umezeala parșivă în slip
Ce toamnă
Nu scriu
Ci-mi târâi prin zăpadă
Un ciot de suflet stacojiu
Și lupii m-au ales drept pradă ;
Nu scriu
Ci doar cerșesc în stradă
Urechi și ochi la ceas târziu.
Nu scriu
Ci predic cu
Prin parcul bătrân, solitar și tăcut
Fantome de ceață se-ntorc spre trecut.
Au ochii sfârșiți și cuvintele dor
Zadarnic urnite de buzele lor.
Prin parcul bătrân, solitar și tăcut
Fantome
Mă duce iar umbra cu gândul la soare
Și focul se prinde în lemn a supliciu;
Cuvântul mă sapă și toamna mă doare
Cu frunzele moarte pe-alei, la ospiciu.
Prin palmele strânse ca site funeste
Pe
Într-un puseu de iarnă retrogradă,
Cu nopți concave, reci și translucide,
Mă asaltează vântul din firide,
La fiecare colț, c-o incartadă.
Îmi scriu cu jar, un testament pe mii de
Bucăți de
Întoarce-te! Asediat în castre,
De toți barbarii îmblăniți din nord,
În așteptarea cruntelor dezastre,
Acvila-mi țipă ultimul acord;
Întoarce-te! Pe căile albastre,
- Corabie ascunsă-ntr-un
Plouă ca nisipul, dens, într-o clepsidră;
Vântul își înnoadă capete de hidră
Pe la colțul străzii și-n penumbră fumul
- Duhul din canale- îmi zidește drumul
Presărat cu solzii șarpelui de
Motto: “Et la nuit seule entendit leurs paroles.”
Colloque sentimental – Paul Verlaine
I
E ceasul șapte. Trec pe bulevard
Cu pasul diafan doi tineri. Ard
Deasupra stele rui
Vor galopa la orizont herghelii negre
De nori și gândurile mele concentrice
Vor atinge malul și se vor reîntoarce
Sleite și scăzute, ca niște soldați
Care au pierdut un război nedrept, la
Nu mai aștepți, duminica, sub sân, pe
Șoldul rotund și-n buzele casante
Să-ți înflorească tainicele plante
Și vechile minuni să se întâmple.
Prin ochii tăi răniți, ca două fante
Albastre,
CV