Poezie
Sonet 121
Întoarce-te și-apleacă-te! – autoparodie
1 min lectură·
Mediu
Întoarce-te! Intențiile faste
S-au fleșcăit, înghesuite-n cord
Și-adânc în vintre marile dezastre
Se-ntâmplă vag c-am luat ceva la bord.
Apleacă-te! zbangie nimfă, ca-s-te
Împung prin spate, tandru ca un lord,
Þinându-te de șoldurile vaste,
Până vom bate ultimul record.
Am fantazat mocnit atâtea zile
Și nopți că ai să-mi dăruiești un show
Lasciv de striptis, cu mișcări agile
Din țâțe, din buric și din popou.
Întoarce-te! că nu ai mii de kile
Și la subsol mi s-a încins un ou!
Autoparodie dupa Sonet 120 – Întoarce-te!
Întoarce-te! Asediat în castre,
De toți barbarii îmblăniți din nord,
În așteptarea cruntelor dezastre,
Acvila-mi țipă ultimul acord;
Întoarce-te! Pe căile albastre,
- Corabie ascunsă-ntr-un fiord -
La adăpostul ploilor de astre,
Pirații hâzi îmi năvălesc la bord;
Mă torturează Inchiții, zile
Și nopți la rând prin tainițe, din nou;
Întoarce-te!; îngurgitez pastile
Și psalmodii de doctori în sacou
Cu oasele albite prin azile,
Întoarce-te! Te-aștept ca un erou.
23 septembrie 2007
001.463
0