Poezie

Scuturare de gânduri

2 min lectură·17 octombrie 2007

Mediu

Mă duce iar umbra cu gândul la soare

Și focul se prinde în lemn a supliciu;

Cuvântul mă sapă și toamna mă doare

Cu frunzele moarte pe-alei, la ospiciu.

Prin palmele strânse ca site funeste

Pe ochi și pe gură, atâtea blesteme

Se nasc îndârjite, de parcă nu este

Pe banca tăcerii, salvare-n poeme

Și-mi simt tresărirea adusă pe ape

Și veghea perenă și dansul pe ață

Din mâna las timpul și versul să scape

Și-aștept o sentință nedreaptă pe viață.

Rămân ancorat în uitare de sine -

Stindard pustiit de atâtea librații

Și-n viscolul aprig al vârstei ce vine

Aduc către clipa prezentă ovații.

17 octombrie 2007

După:

Am decojit umbra cu gândul în soare,

Un lemn abanos, un lemn \\`edificiu\\`;

Cuvântul mă sapă și toamna mă doare,

Să scriu te iubesc mi-e supliciu.

Doar palmele se suprapun modest,

Respiră prin dinți, n-am să te chem,

Aș scrie cu valul pe umărul test,

Să nasc pertinent în aval un poem.

Îți simt tresărirea adusă de ape,

Și simt goliciune în pulsul tău,

Trei versuri las doar să-mi scape

Trezită la viață părea-mi de rău.

Rămâi ancorat stindard în vibrații,

Un corp imoral, recunosc mi-ești pustiu,

Secundele tale trezite-n ovații,

Îți scaldă fecundul de dor, eu nu-l știu.

De Vampa Divina

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21736

001.476

Cristian Vasiliu. “Scuturare de gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1748785/scuturare-de-ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.