Poezie
Sonet 122
Iarnă retrogradă
1 min lectură·
Mediu
Într-un puseu de iarnă retrogradă,
Cu nopți concave, reci și translucide,
Mă asaltează vântul din firide,
La fiecare colț, c-o incartadă.
Îmi scriu cu jar, un testament pe mii de
Bucăți de pergament căzute-n stradă
Și-n urma mea cavoul de zăpadă
Și rănile din piept se vor închide.
Voi îndura prin ere glaciare
Blestemul nemișcării și colindul
Tăcerilor, în fiecare seară
Și-apoi, ca Lazăr, dezvelit, în soare,
De ghețuri și de negură, privindu-l,
Voi înflori mai alb la primăvară.
14 octombrie 2007
001.559
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 122.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1748457/sonet-122Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.