Texte în proză

Constat, cu bucurie dar și cu durere (pentru că știu prea bine unde duc toate astea), că ne despart mai multe lucruri decât ne apropie și că ne asemănăm în mai multe privințe decât ne diferențiem.

CVCristian Vasiliu

0

0

Scârțâitul Vina accidentului mi-a aparținut în totalitate; sau cel puțină așa mi s-a spus. Din pricina asta primele două zile în spital le-am petrecut făcându-mi propriul rechizitoriu cu asprime.

CVCristian Vasiliu

0

0

Motto: „… iar timpul întunecat se hrănește din măruntaiele noastre ca un corb și știm că suntem pierduți, și nu ne putem mișca… și acolo sunt vapoare! sunt vapoare!... si, Doamne, murim cu toți în

CVCristian Vasiliu

0

3

Motto: „Nu există vindecare decât prin adevăr” P. Creția Trecutul nu „a fost”; trecutul există și este produsul ingrat și pururi prezent al imaginației și al memoriei. Dacă tu ești în el și el

CVCristian Vasiliu

0

6

În dimineață aceea, X, după mai bine de patruzeci și cinci de ani s-a născut pentru a două oară. Nu a fost nevoie mai întâi să moară pentru asta, ci doar să se cufunde într-un somn adânc și fără

CVCristian Vasiliu

0

0

Motto: „Nu există vindecare decât prin adevăr” P. Creția Trecutul nu „a fost”; trecutul există și este produsul ingrat și pururi prezent al imaginației și al memoriei. Dacă tu ești în el și el

CVCristian Vasiliu

0

0

pentru G. „Cunigunda îl privește cu o gingașă căldură, Ce-i promite că norocu-i e aproape. Dar

CVCristian Vasiliu

0

0

Ce este această mișcare a lucrurilor din jurul nostru și a noastră însăși printre lumini și umbre dacă nu tocmai proiecția tridimensională a unui film numit viață. Nu-i putem scrie scenariul,

CVCristian Vasiliu

0

0

                              &nbs

CVCristian Vasiliu

0

0

14.13. Mihai își scoate capul de sub dantela de spumă a valurilor și se întoarce cu tot trupul în direcția plajei încercând sa ghicească unde se află prosopul roșu pe care Irina se

CVCristian Vasiliu

0

0

                              &nbs

CVCristian Vasiliu

0

0

De abia când toată perspectiva descurajantă a tavanului pătat ca fundul unei cești de cafea se îngustează până la anulare sub lumina puternică a lămpilor din sala de operație, își îngăduie primele

CVCristian Vasiliu

0

0

Motto: ”tăcerea, ca iubire absolută” Loredana Cristea Prima săptămână a fost mai grea, dar cum amândoi erau semne de aer, deschise și optimiste, și-au alungat repede sentimentul de anxietate

CVCristian Vasiliu

0

1

A fost de atâtea ori toamnă, iarnă, primăvară, vară și apoi iar toamnă în colțul acesta uitat de moarte și de lume încât am început să înțeleg că timpul și spațiul nu sunt atât de intim legate pe cât

CVCristian Vasiliu

0

0

Muribunzii nu se gândesc la nimic importat, la nimic măreț. Nu li se relevă nici un adevăr esențial și nu-și cartografiază toată viața într-o expediție fulgerătoare prin memorie. Mai ales când

CVCristian Vasiliu

0

1