Poezie
Sonet 130
Orasul
1 min lectură·
Mediu
Trezit de abanos și de claxoane,
Înot ca broasca-n valul de roboți
Ce-ncalecă pe șarpele cu roți,
În dimineți de sticlă și betoane.
Ascult, din plictiseală, doi bigoți
Din față, cum se-nchină la icoane
Ș-apoi scanează falnice cucoane,
Sub fusta dacă au sau nu chiloți.
Pe geam, o melodramă citadină
Se desfășoară într-un ritm anost:
El – mahăr - o agață, ea – virgină -
Îl scuipă onctuos și-l face prost.
Iubesc orașul! - n-are nici o vină
Că-i populat de umbre fără rost.
1 decembrie 2007
001.905
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 130.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1756515/sonet-130Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.