Poezie
Sonet 130
Orasul
1 min lectură·
Mediu
Trezit de abanos și de claxoane,
Înot ca broasca-n valul de roboți
Ce-ncalecă pe șarpele cu roți,
În dimineți de sticlă și betoane.
Ascult, din plictiseală, doi bigoți
Din față, cum se-nchină la icoane
Ș-apoi scanează falnice cucoane,
Sub fusta dacă au sau nu chiloți.
Pe geam, o melodramă citadină
Se desfășoară într-un ritm anost:
El – mahăr - o agață, ea – virgină -
Îl scuipă onctuos și-l face prost.
Iubesc orașul! - n-are nici o vină
Că-i populat de umbre fără rost.
1 decembrie 2007
001896
0