Jurnale

Prin noaptea neagră ca un hău Adânc, ce-n brațe m-a cuprins, Îi mulțumesc lui Dumnezeu Pentru-al meu suflet neînvins. N-am plâns și n-am strigat deloc În gheara sorții, iar

CVCristian Vasiliu

0

1

Iubirea mea dospind nu-i mai plăpândă. Nu m-am răcit chiar dacă buza-ngheață. (Iubirea scade căutând izbandă În gura mare, ca o precupeață.) Cândva și mie, dragostea ne\'nfrântă A tinereții-n

CVCristian Vasiliu

0

7

La despărțire, irisul, spre minte S-a reîntors și visul mi-l veghează; Juma\'te-nchis, se străduie cuminte Să mai arunce-n juru-mi câte-o rază, Dar nu trimite inimii-mpietrite Conturul clar de

CVCristian Vasiliu

0

0

Mărturisesc: e-al tău și eu de-asemeni Chezașa ție mi-am lăsat voința. Mi-aș renega cuvântul de-ai să semeni Iertarea-n jur și-aș re\'ntregi ființa. Nici poarta nu-i deschizi, nici el nu

CVCristian Vasiliu

0

0

Privește-ți chipul răsturnat în unda Oglinzii reci și-ascultă cum te chiamă, Să-l re\'noiești că să-ți plătești dobânda În lume iar, o neferice mama. Ce pântec oare, plugului ce-l

CVCristian Vasiliu

0

0

Am dojenit aseară timpuria Violă-n floare: \"Dulcele parfum, Mi l-ai răpit, hoț tandru!\" iar mândria În mine-am îngropat-o de acum. Neprihănitul crin, pentru-a ta mână, Îl cert, sovârful -

CVCristian Vasiliu

0

0

Dacă ar fi esența cărnii gândul, Nu m-ar opri distanțele mârșave, Ci le-aș străbate surâzând ca vântul Ce-adunce-n portul tău iubit epave; Nu mi-ar păsa ca între noi pământul S-a așternut

CVCristian Vasiliu

0

0

Regretul nu-i că ea îți aparține, Iar eu revărs prinosul de iubire, Ci este-acela că și ea pe tine A pus gingaș de-a pururi stăpânire. Iubirii voastre nu-i găsesc acuze; Deși-o-ndrăgești știind

CVCristian Vasiliu

0

0

Însingurat, n-O mai invoc cu teamă În ajutor la fiecare vers, Căci ritmul grațios mi se destramă Și dorul d-Euterpe mi s-a sters. De-acum, iubito, vei nutri penelul Altor poeți mai vrednici de a

CVCristian Vasiliu

0

4

Sub pleoape nu i se ascunde-un soare, Mărgeanul de pe buze i-a pălit, De-i albă neaua, sânul ei îmi pare Posomorât iar păru-i - de-antracit; Petala roze-i alb-trandafirie Și fragedă, cum nu-i al

CVCristian Vasiliu

0

2

În moarte doar voi mai găsi izbândă: Cerșește prin desert cel drept din fire, Cel laș primește laurii dobandă, Credința pură - doar nefericire, Onoarea se hrănește cu rușine, E-un lucru grav

CVCristian Vasiliu

0

0

Săpând adânc, din cronici anonime, Dezgrop ființe magice de ieri Și din frumoasele-epopei în rime, Domnițele și chipeși cavaleri. Văd pe blazoane, unde se agață O mână, o sprânceană sau o

CVCristian Vasiliu

0

0

Rechem în iarna dulcilor tăceri, Speranțe rătăcite în trecut Și-l plâng cu lacrimi noi pe cel de ieri, Ce prin deșertul vieții s-a pierdut, Iar ochii mei -o matcă ce-a secat- Pentru amicii care

CVCristian Vasiliu

0

1

Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul, Eu te-am răpit pe veci închipuirii, Ca să-mi admir prin trupul-ramă, țelul Duios din perspectivele iubirii. Nici pictorii nu te-ar schimba în artă, Căci

CVCristian Vasiliu

0

1

De ce ți-e teamă de-ochii de vădană Înlăcrimați și ești atât de laș? Vei fi jelit căci vei lăsa o rană În lume de-ai să mori fără urmași. Vei plânge aprig sărăcind pământul De forma umbrei tale,

CVCristian Vasiliu

0

0

“Primavara” de Cristian Vasiliu Se-anunță primăvara Cu-n buzdugan de patimi Și rații de căldură În tocul de la uși, Iar eu, ca niciodată, De frica avalanșei, Adulmec pe la

CVCristian Vasiliu

0

0

Ai scris sonete și primeștii ovații?; Din palma ta de cerber vor s-adune Un cârd de gâște bob de-nțelepciune?; Și vin să-ți facă noaptea trepanații Prin blugi, madone? Vax!, căci versul bun

CVCristian Vasiliu

0

0

I Noaptea rece se prăvale - Vin tăios de primăvară - Sus pe vârfuri în pocale Din ageag și piatr-amară. Aripa potcoavei taie Întunericul și-n rană Lacrimă din colț de Rai e Fata

CVCristian Vasiliu

0

0

O altă poezie – alt dezastru: Aceeași singuratică idee Ai vomitat-o într-o melopee Pe faldurile saitului albastru. Þi s-a închis Parnasu-n veci, femeie; În ochiul șchiop îți crește un

CVCristian Vasiliu

0

0

Vasilica a existat și există!... că dacă nu ar fi existat nu am fi avut ce povesti. A existat locvacitatea manelistică a unui suflet strâmtorat de pereții bucătăriei. A existat vocația martiriului

CVCristian Vasiliu

0

0

Personajele: un doctor bătrân cu ochelarii căzuți pe vârful nasului; un tânăr subțire și blond; o fată îmbrăcată băiețește și tunsă scurt. O lampă cu lumină albă, un fotoliu, o canapea, un

CVCristian Vasiliu

0

1

“Dragostea ar trebui să-ți strângă stomacul, să-ți înțepe inima, să-ți fluidizeze sângele prin membere, nu să-ți dea migrene și insomnii.” Îmi amintesc și acum ticul bătrânului doctor: dădea din cap

CVCristian Vasiliu

0

0

Partea a-II-a “Ni-i viața dublă, somnul își are lumea lui – Hotărnicind tărâmul ce s-a numit greșit Viața și moarte.” (G. G. Byron) În așternuturi se compune o formă de cruce într-o răstignire

CVCristian Vasiliu

0

0

Acum gustul veșniciei e amar și nu pot scăpa întrebărilor ce bat darabana pe suflet. Mă hotărăsc ca din acel moment să nu mai las, ca până acum, închipuirii, libertatea de a construi pe runele

CVCristian Vasiliu

0

0

Scrisori netrimise(fragmente) – mai 20 2000: “..Știu chiar de la început, de când îmi reazem pixul în foaie, că nu voi avea curajul să duc mărturia la poștă, cel puțin nu acum când te cunosc prea

CVCristian Vasiliu

0

0

Golit de substanța gândurilor am îmbrățișat-o, însă ea a rămas inertă când s-a oprit din râsul sec. Deznădejdea de a gasi atmosfera uleioasă, de schit, în încăperea în care bunicul legionar ne-a

CVCristian Vasiliu

0

0

Însemănri – iunie 2000: \"Ochii – Ochii ei mă vânează. La fiecare trecere, în inciziile fine și precise lăsate de bristuriul privirii, presară cristale de sare din marea irisului. Descopăr

CVCristian Vasiliu

0

0

Acum întreb și ascult oglinda! Întotdeauna am fost atent la toate firele de nisip ce cădeau din mine: dorințe, vise, sentimente și le-am drămuit în cântarul minții și al sufletului cu zgârcenia unui

CVCristian Vasiliu

0

0

Soarele se cocoțase pe creasta unui munte aruncând mustrător văpăi către orașul care încă tăcea... Mai întai ne-a întâmpinat gardul- un gard de aproape un metru înălțime, din lemn putred, cu o

CVCristian Vasiliu

0

2

Peste ani stațiunea și muntele nu s-au schimbat. Doar eu am îmbătrânit! Aceeași oameni cu pași moi și înceți pentru care timpul trebuie să aștepte, aceleași străzi monotone, tăcute și line, aceleași

CVCristian Vasiliu

0

0

Jurnal: \"O vreme mă las sedus de ecranul ferestrei; urmăresc frământat declicul ritmic produs de apariția stâlpilor de telegraf și am senzația că urmăresc un film învechit într-o curgere segmentată.

CVCristian Vasiliu

0

0

O priveam. Demonul îmi sfășiase indiferența, iar eu, șovăind, m-am supus nedeslușitei slăbiciuni ce mi se răsucea în piept... Îmi alergam fară să vreau ochii pe chipul ei adunând sentimentul de

CVCristian Vasiliu

0

0

Însemnări – iunie 2000: \"Părul. Este de ajuns să mă rotesc în căutări de unghiuri imposibile, lunecând în voia intuiției. Pot să surprind fuga răsfățată a șuvițelor ce se împletesc cu firele de

CVCristian Vasiliu

0

4

Era atât de frumoasă! Avea ceva din aerul nepământean al unei sirene rătăcite pe mal când mă îneca cu ochii ei ba gri, ba verzi, ba albaștrii și cred că asta era lucrul care mă impresiona cel mai

CVCristian Vasiliu

0

1

Se scurseseră câteva minute și am considerat necesar să interpretez rolul trezirii, cât mai evident pentru a capta atenția Danei, inițiind astfel tratativele împăcării : am oftat dulceag, parcă

CVCristian Vasiliu

0

1

Am pufnit în râs când mi-a răspuns : \"Hai mă!\" nuanțat și afectat într-un mod care îmi făcea o deosebită plăcere și apoi imediat s-a bosumflat dându-și seama că a fost atrasă într-o capcană. S-a

CVCristian Vasiliu

0

1

Plecarea, cel puțin pentru mine, a fost atât de pripită încât neexistând pregătiri deosebite, am plonjat abrupt în această excursie. N-am apucat să mă adaptez schimbărilor, n-am apucat să mă

CVCristian Vasiliu

0

1

Doar un copil! ... Da! Asta sunt ... doar un copil! Dar și ea este un copil și mi se pare că sunt la fel de îndreptățit să fiu copil. Cel puțin printre oamenii aceștia care nu mă cunosc, pe care nu

CVCristian Vasiliu

0

0

Trenul se arcuiește ca un șarpe amorțit. În pântecul lui se îngrămădesc o mulțime de anonimi cu chipuri anoste, șterse, unii serioși, altii exuberanți, în a căror forfotă se ghicește, fremătând,

CVCristian Vasiliu

0

0

Și totuși ceva rămâne... Rămâne amintirea de nesfâșiat, înfiptă ca un piron încins în minte, a celor două zile petrecute cu ea la munte. Pe cât de neclare sunt celelalte evenimente , majoritatea

CVCristian Vasiliu

0

3

Și eu am pierdut! Eu ... am pierdut-o pe Ea! Umbra ei firavă s-a topit, tot așa cum a apărut, în neant. Cine stie?; poate am alungat-o cu nepăsarea mea, am umilit-o cu egoismul meu capricios sau am

CVCristian Vasiliu

0

1

Odată, cineva m-a tranșat fără drept de apel, privindu-mi semnătura în colțul unui act: “Ești un om comun, cu aspirații înalte!”. În fond eram de acord cu sentința și căutam de mult să mi-o însușesc.

CVCristian Vasiliu

0

0

O fărâmă din mine cel de atunci tot a rămas, rătăcită cine știe pe unde, jenantă ca un ghimpe insinuat în talpă ce-l simți doar atunci când calci mai apăsat. Și cu acea parte din mine nu am făcut

CVCristian Vasiliu

0

0

Motto: \"Când iubești nu-i nevoie nici măcar de scuze, pentru nimic, niciodată.\" Erich Segal – \"Love Story\" Partea I \"Oglinzi! adânci firide fară fund În voi statui de stafii se

CVCristian Vasiliu

0

1

S-au scurs toate întrebările în nisip și, mai apoi, la primul surîs valurile au șters urmele firave urmate de semnul încovoiat. Deschid ochii atat de tare încît mă dor gata sa sorb în mine totul,

CVCristian Vasiliu

0

0