Sonet 155

Ai scris sonete și primeștii ovații?; Din palma ta de cerber vor s-adune Un cârd de gâște bob de-nțelepciune?; Și vin să-ți facă noaptea trepanații Prin blugi, madone? Vax!, căci versul bun e Doar dacă-n scârbă, cubul cu fixații, Îngurgitându-și zilnicele rații De stele pricăjite,-o să se-mbune! Adu-ți și tu prinosul și te pleacă, Precum o face la amiază-arabul, Sau indianul ce-ntâlnește-o vacă. Încheie-ți bine-n fața ei prohabul Să nu țâșnească veselit, oleacă, Dintr-un gem seșăn – endecasilabul! 2 III 2008