Sonet CXXX de William Shakespeare

Sub pleoape nu i se ascunde-un soare, Mărgeanul de pe buze i-a pălit, De-i albă neaua, sânul ei îmi pare Posomorât iar păru-i - de-antracit; Petala roze-i alb-trandafirie Și fragedă, cum nu-i al ei obraz Și mult mai multe-arome te îmbie Decât al respirației talaz; Ador să o ascult ca-ntâia-oară, Deși dintr-ânsa nu răsare-un cânt Și chiar de cred zeițele că zboară, Iubita mea, știu, umblă pe pământ. Decât iubirea însă n-am să-i fac Un compliment doar pentru-a-i fi pe plac! Sonet CXXX de William Shakespeare My mistress\' eyes are nothing like the sun; Coral is far more red, than her lips red: If snow be white, why then her breasts are dun; If hairs be wires, black wires grow on her head. I have seen roses damasked, red and white, But no such roses see I in her cheeks; And in some perfumes is there more delight Than in the breath that from my mistress reeks. I love to hear her speak, yet well I know That music hath a far more pleasing sound: I grant I never saw a goddess go, My mistress, when she walks, treads on the ground: And yet by heaven, I think my love as rare, As any she belied with false compare.