Poezie
Sonet 119
Nu mai aștepți duminica
1 min lectură·
Mediu
Nu mai aștepți, duminica, sub sân, pe
Șoldul rotund și-n buzele casante
Să-ți înflorească tainicele plante
Și vechile minuni să se întâmple.
Prin ochii tăi răniți, ca două fante
Albastre, -ntredeschise între tâmple,
De resemnare, sufletul se împle
Cu negura poemelor lui Dante.
Te lamentezi atonica și tristă,
Ca limba lunii umedă pe muri;
În fiecare lacrimă există
Un înger prăbușit de prin scripturi.
Pe-obrazul rumenit, într-o batistă,
Opreste cursul blândelor făpturi!
1 septembrie 2007
001.628
0
