Poezie
Sonet 114
Homerian
1 min lectură·
Mediu
De la-nceputul lumilor te ține,
Purtându-mi legământul, ca un zeu
Dizgrațiat, spre Hades, pieptul meu,
Prin râuri de sudoare și suspine
Și ferecat sub ceruri opaline
În chingile-amintirii – Prometeu,
Îmi ciugulesc regretele mereu
Din dorul care-mi fumegă în vine.
Cu palmele, ‘nainte de maree,
Sub faldurile stâncilor, îmi țip
Destinul frânt al dragostei, femeie,
Cu trupul de sirenă și un chip
De Afrodită, într-o epopee,
Nebun si orb, de-a pururi, pe nisip.
20 iunie 2007 (Jupiter)
001.687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 114.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/1732629/sonet-114Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.