Poezie
Sonet 102
Același fier în două ne împarte
1 min lectură·
Mediu
Vom fi pe veci, închiși după zăbrele,
Cei ce se știu, se cer și se adună:
Eu un nebun pribeag și tu nebună
Oglindă a singurătății mele
Și-n nopțile zidite, fără lună,
Vom evada în zboruri paralele
Din turnul fricii, goi până la piele,
Tăcându-ne și totuși împreună,
Pentru-a-ne-ntoarce iar, în dimineață,
Înverșunați, cu sufletele sparte,
Între eter și lacrima de gheață.
Același fier în două ne împarte;
Te voi urma în fiecare viață
Și-am să te-aștept în fiecare moarte.
25 aprilie 2007
001.600
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 102.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/243248/sonet-102Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.