Poezie
Sonet 110
Ecce poeta!
1 min lectură·
Mediu
Ecce poeta tristis! - monstruoasă
Agrafă-n părul lunii; idolatră
Minciună care suduie și latră
Abisuri de pe margini de crevasă.
Ecce poeta felix! - prunc de șatră
Dansând prin colbul verilor, ce lasă
În urma mâinii moartea fără coasă
Și sori dospind aromitor pe vatră.
Sisif al cobei doborât de lene
Ce scrii asurzitor prin ploi cu creta
Somnul lucid prin cer și pirueta
Telurică a veghilor perene,
Au început să-ți smulgă printre gene
Nemărginirile: Ecce poeta!
28 mai 2007
013.806
0
