Poezie
Sonet 103
Un vis obscur
1 min lectură·
Mediu
Un vis obscur: leandrii, o grădină,
Un puț uitat, ulcioare fără toartă,
Un foișor și dincolo de poartă
Un voal de întuneric și lumină;
Un soare palid prin armura spartă
A norilor, o boare, ploaia fină...
Iar într-un colț tăcută și senină
O tânără fecioară zace moartă.
Nu pot zbura; mă-mpiedic de-o aripă
- Un monstru prăbușit din Paradis-
Și-n urmă, pe alee, o risipă
De sânge de un roșu indecis;
Adâncul glas al foamei; într-o clipă
O-mbrățisez și-o sfâșii. Doar un vis.
29 aprilie 2007
001698
0