O, domnule Bartleby!

un poem spectaculos...ce îndeamnă la actiune...dncolo de orice aparenta!...SI...OARE CINE ACTIONEAZA AICI? FELICITARI, cALIN!

este o întrebare...
la fiecare pas am presimțit-o dar totuși...
am citit acest text fără ea
fără întrebarea aceea ce ne bântuie amintirile
ce ne arde la fiecare respirație buzele
dar nu
dacă se poate
nu voi alege să nu
ci ceva mai departe
mai mult
un pas cât să răstoarne pământul

într-o zi... domnule B.!,...

cu respect,
pt.

Călin, pentru că tot a fost vorba astăzi despre întrebări și răspunsuri, chiar, care e diferența? Sau mai bine zis cine face diferența? Domnul B? Finalul mi s-a părut... dar prefer să nu. Un lucru e sigur. Într-o zi vom avea de ales. Mi-a plăcut.

prinsă printre întrebări, maria

Mulțumesc pentru îndrăzneală. Am scris acum numele întreg (inițial era doar \"domnule B.\"), ca să fie mai clar. Acum poate să fie.

Ioana, mi-ar plăcea să cred că e spectaculos.

Petru Teodor, \"întrebarea finală\" e ultima, \"cât să răstoarne\". Mi-a plăcut cum ați spus. E pur și simplu o opțiune.

Maria, așa cum am zis, întrebările adevărate nu au răspuns, deci spun \"nu știu\". Și apoi, alegem puțin câte puțin, de fiecare dată.

Coane, am impresia ca la mine se refera.
\"Bărbatul va iubi aceeași femeie
sau o alta. Fără vreo preferință.\"
Ti-am trezit filonul creatiei cu moda mea nestapanita de-a face moda veche la Cisnadioara. Poemul e bine scris. Despre cartea pe care mi-ai dat-o, numai de bine - te anunt cand sciu despre ea si unde.
Sa ai pace,
Dancus

\"bartlebyana\".
scuze, Calin, nesomnul.

în acest poem este o îmbunătățire vizibilă a scrierii, este un poem de idee, presărat atât cât trebuie cu metafore. ce nu înțeleg - \"servici\" - este vreo licență poetică, am observat mai nou cum se fac greșeli și se pune paravanul \"era licență domnule\", oricum trebuie să corectezi că repeți de două ori cuvântul.
parcă merge mai bine finalul fără întrebarea din final.
mcm

Scriu și eu acum cu soarele deasupra capului, nu cu noaptea, deci reiau.

Ioana, bine întrebi \"cine acționează aici\", sau \"ce\". Dar, oare, într-adevăr acționează ceva? Totul e aparent și în locul a ceva poate fi foarte bine orice altceva.

Petru Teodor, ați sesizat că întrebarea e esențială. Problema aceasta a alegerii, a opțiunii pe ce se fundamentează până la urmă? E vreo diferență? Am încercat să merg până la capăt ca să răspund, poate că așa a făcut și personajul. Nu știu.

Maria, există o singură instanță care face diferența. Sau mai bine spus una și jumătate. Jumătatea suntem noi. Rămâne să alegem. Deci, din nou, opțiunea e esențială. E o încercare de-a pătrunde rațiunea unui personagiu, nu opțiunea mea.

Coane Dorule cisnădiorule, pace să fie! La toți se referă, dar \"aș prefera să nu\". Cu cartea, dacă ai stare și chef, scrie și spune-mi, dacă nu, las-o pentru o bere a dății viitoare. Credeam că numai eu nu dorm la ora aia, dar ui că nici tu, nici Adriana.

Adriana, steaua ta e foarte onorantă pentru mine, iar dacă ți-a așezat o oglindă, e tot ce putea face mai mult. În întrebarea finală am încercat, într-adevăr, să presupun argumentul nonacțiunii personajului respectiv, să-i găsesc o motivație. Dacă crezi că se susține, înseamnă că ceasul a fost unul bun.

Carmen, bucuros de trecere. Nu o văd defel ca pe o îmbunătățire a scrierii, ci e o cu totul altă perspectivă de abordare a ei, lipsită total de orice urmă de metaforizare, limpede, rece și deschisă, căci subiectul impunea așa ceva. Ca să nu cad în prozaism am strecurat alte elemente acolo, care văd că se susțin și la lumina zilei. Dacă crezi că pe undeva are iz de metaforă te-aș ruga să-mi semnalezi, căci va trebui s-o evit cumva. Rămâne \"servici\", așa spune toată lumea, e limbajul comun și chiar nu am vrut prețiozități gratuite pe aici și, dealtfel, NODEX-ul îl consemnează și în această formă. Mulțumesc de trecere, să știi că te citesc constant. Știu că n-am lăsat semne. Am preferat să nu.

Această inacțiune este însăși o categorie a acțiunii. Poezia se desfășoară ca o scenetă de teatru, întrebarea din final întregind \"un anume fel de absurd\" care locuiște în natura noastră înainte ca noi să ne fi adresat astfel de întrebări. Inacțiunea și refuzul lui „prefer să nu” se ridică dincolo de libertatea ce ne este atribuită, emanînd dorința de-a rupe cercul prestabilit -în interiorul căruia existăm. Forța cu care domnul B. rostește refuzul celebru capătă aici o înfățișare poematică demnă de apreciat prin idee și prin construcție.

Am rămas perplex... nu mai am cuvinte!
Oare ce-aș putea să mai spun?

\" Într-o zi ... \"
rutina nu va mai fi rutină
sau poate că mă-nșel;
ce voi avea de ales,
cine știe?
Voi găsi răspunsul corect într-o rimă!

Felicitările mele, domnule Călin!

m-am simțit sufocată cu grație de următoarele versuri:
\"Oamenii vor merge pe jos\" - minunat redat mersul, foarte important pentru vers acel \"jos\"
\"Bărbatul va iubi aceeași femeie\" - care femeie? ACEEAȘI...
\"femeia pe tocuri\" - simbolul feminin prins în TOCURI
\"Secunda\"- versul fără vers dar cu atâta vers - se nasc orele, întotdeauna orele Virginiei Woolf, Călin...

Felicitări,
Silvia

Iarina, înainte de a-ți mulțumi pentru intervenție îți mărturisesc că de cele două zile mă învârt în jurul \"lesei\" tale (pentru conformitate: \"Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine\") pentru că am găsit pe-acolo lucruri pe care le-am provocat la rândul meu și abordări care mi-au părut că-mi seamănă. Dar nu-mi găseam starea și formula.

\"Răgazul\" amintit e deosebit de generos. Inacțiunea - un călduros șal din blană de hermină. Aproape că nici nu mai trebuie să ai curajul de a rosti refuzul. Mă înclin din întunericul trăsurii și-ți mulțumesc în sfârșit pentru semn.

Dănuț, însoritule italian, văd că ai găsit rutina de a ieși din rutină. Cert este că întotdeauna ne-nșelăm, iar când nu, e numai din nimereală. Și-mi vine acum în minte, în altă ordine de idei, că față de tine însuți îți poți exprima oricând refuzul. Față de alții e foarte complicat, în anumite împrejurări se întoarce crunt împotriva ta. Însă merită tocmai pentru a-ți demonstra că așa ar fi și trebuit să faci. Uf! M-am complicat. Mulțumesc pentru consemnare.

Oo, Silvia, nu m-ai uitat! Da, \"mersul pe jos\", știi tu de ce. Ai văzut și versul care nu e vers. M-ai prins în pioneze și-acum stau atârnat. Așa-mi trebuie dacă mă apuc să scriu chestii de-astea. Mulțumesc.

uite ce zice Cortazar ... când n-are de lucru!:
“De la o vreme nu mai fac dragoste cu cuvintele. Le folosesc mai departe, ca tine și ca toată lumea, dar le perii cu multă grijă înainte de a mi le spune.”

...
zis și făcut!: / ... / \"Voi putea alege secunda în care inspir, / secunda în care voi deschide ochii, / secunda în care. / ... /\"

daca ar fi sa ma iau dupa conasul firica as alege pessoa sau alberto caeiro ricardo reis alvaro de campos dar eu nu sunt conasul firica

dupa parerea mea umila poezia ar fi trebuit sa se numeasca \"jurnalul unui cabotin\" care aduna la un loc poza teatrala romantica permutarea elementelor de recuzita flasneta barbatul cu ochelari puteai sa adaugi si un baston un papion niste pantofi lacuiti ca tot aia iesea o poema insipida fara sare si piper fara nicio profunzime un soi de ritm de verset biblic e tot ce poate autorul

imi pare rau ca sunt in dezacord cu totalitatea antecomentatorilor mei dar eu cel putin incerc sa raman cat se poate de obiectiv poema este surda la zgomotul epocii insensbila la forfota lumii moderne si colac peste pupaza nici macar vintage nu e daca era scrisa prin anii \'60 avea aceeasi soarta atelier

Cuvântul \"servici\" nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
serici | service | serviciu

frumos poem! imi place invitatia aceasta la alegere! la fel ca serban g. spun ca ar trebui sa modifici acel \"servici\"

cu stima,
andrei

ma deranjeaza putin partea cu \"intr-o zi unul va prefera...\" pentru ca am impresia ca folosind antiteza cumva imi explici si imi diminuezi astfel din efectul final. Dar pentru inceputul textului si in special pentru finalul \"miserupist\" cumva... as da si eu o stea.
Placut mult!

Mai trec.

Într-o zi voi avea de ales.

Oamenii vor merge pe jos
la același servici insipid,
în colț aceeași flașnetă,
un bucătar va găti plictisit
același meniu.
Bărbatul cu ochelari
va invita o femeie pe tocuri
- indiferent care -
la cină.
Bărbatul va iubi aceeași femeie
sau o alta. Fără vreo preferință.

Nu mă voi putea împotrivi ploii
dar voi putea alege
dacă să deschid umbrela sau nu.
Voi putea alege secunda în care inspir,
secunda în care voi deschide ochii,
secunda în care.

Într-o zi unul va prefera
să nu mai meargă la servici,
altul să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.

Să nu mai deschidă umbrela deloc.

Într-o zi voi putea să spun:
Astăzi prefer să nu mai fac nimic
din toate acestea.

Apoi, într-o zi voi putea să aleg
dacă să trăiesc sau nu.
Într-o anume zi
aș putea spune
prefer să nu.

Care e diferența?

Poemul de mai sus este o reusita din punctul meu de vedere. Constat lipsa atitudinii pasive. Conectarea la cotidian, abandonarea liniei clasice meditative si in sfarsit abordarea incisiva plina de revolta a unor teme aproape banale dar atacate sincer si destul de radical constituie un fel de amalgam lucitor care atrage. Nu stiu cat este de original dar sigur are forta.

orașul e o ceață decupată în formă de oameni.
o umbrelă lovește ca un ticăit caldarâmul
domnul B.traversează strada fără să-i pese.
dacă în oraș mai locuiește femeia cu tocuri, pe care oricum o va iubi.aceeași femeie..
oricum, un scenariu demn de rolul unui gentleman.cu pălărie și umbrelă.de fapt, un poet.
rara

Coane Firică, dacă-mi este permis să-ți spun și eu așa, e o stea pentru care îmi trebuie ochelari de sudură. De aceea mi i-am și scos pe ăștia de vedere de pe nas. Sunt absolut încântat că ai remarcat acea parte. Le-am periat cât am putut, dar cu dragostea cuvintelor mă abțin public de la a spune ceva.

Moga, ești atât de previzibil încât ai devenit plictisitor. Nu că ar fi o noutate asta. Eu zic să-ți rogi prietenii editori, poate o să reușești să-l treci la atelier.

Alice, steluța ta a explodat mult peste așteptările mele. Bucuros că am plăcut celei din \"Mirosiți această femeie\". Mulțumesc mult. Mă bucur că găsești noi valențe, e nas de copoi pentru că da, e și despre momentul acela. Puteai să spui ce aveai de spus, chiar dacă ai preferat să nu.
Da, dezosat și la pachet.

Șerban, mulțumesc, ziceam de Noul Dex (2002), le are pe ambele. Dar mă mai gândesc. La primul \"servici\" ar merge forma pretențioasă, la al doilea, aproape sigur voi renunța.

Andrei, bucuros de întâmpinare. După cum spuneam, nu e exclus să schimb, dar îmi trebuie motive. M-am uitat să văd dacă te-am citit și mi-am amintit de omul legat la mâini cu păsări. Am să mai trec cu siguranță, să las un siaj.

Dna/dșoara Gabriela, aveți dreptate, acea trecere la persoana a III-a și mie mi-a sunat de la început ușor straniu. Are motivele ei, dar încă nu mi-am dat seama care ar fi atitudinea potrivită acolo. Se susține observația făcută. În loc de al doilea \"servici\" cred că am să pun \"lucru\", dar numai după ce voi găsi o formulă potrivită la observația dumneavoastră. Am văzut revenirea dumneavoastră relativ de curând și sunt încă cu foile în mână. Salutări lui Jack al lui Daniel.

Domnul Laurențiu, vă așteptam (știu că nu suportați să fiți tutuit, mai ales de către cei mai în vârstă). Mă bucur că ați învățat că viitorul se formează cu auxiliarul verbului \"a vrea\", iar conjunctivul cu ajutorul conjucției \"să\". E o observație care vă remarcă ascuțita inteligență, despre care știu că voiți să vă fie lăudată cât mai mult. Deci, felicitări! Ați spus \"ă\": Ãți fi prieten cu editorii, dar nu mă intimidați chiar deloc. Îmi cer scuze că v-am deranjat iarăși cu poeziile mele, dar parcă ați spus că nu vă mai bateți capul cu mine. Eu chiar v-am crezut.

Dna/dșoara Ionelia, e paradoxală acea acțiune prin lipsă de atitudine, da. Ați remarcat că e alt stil. E \"lucitor\", de acord, \"fercheș\" zicem noi, și iarăși trebuie să vă dau dreptate: nu știu cât este și de... , nu neapărat \"original\", dar acel \"poesis\" de care vorbesc eu, e destul de șifonat. Totuși, țin mult la această poezie și am fost cu atât mai plăcut surprins de impact. Vă mulțumesc.

Ioana, să știi că ți-am zărit fluturele. Și eu m-am gândit la butterfly. Poate că și Melville. Se pot face o sumedenie de asocieri, desigur, chiar și de după cortina care-ți vine ca o haină. Chiar, ce număr porți?

Rara, artgoticii (dacă-mi dai voie să te includ) sigur că vedem altfel această poezie. S-a și văzut asta. Orașul, umbrela și pălăria sunt elemente absolut indispensabile. La fel ticăitul pe caldarâm, desigur întreit, al umbrelei dar și al tocurilor de sticlă care sunt axis mundi și ecou al ei. Nepăsarea și lejeritatea astea aristo...centrice au irezistibile savori. Pălăria, umbrela și fularul lung au fost create oricum înaintea omului. Poate că și lesa. Mulțumesc pentru înțelegerea adecvată... și pentru... înțelegere. Apropo de ce spuneam mai sus, cred că poetul a fost creat în ziua întâi, când încă era întuneric! Numai omul a fost făcut pe lumină.

My London lady, povestea trecerii tale face diferența. Nu pot decât să-mi amintesc. Apoi să-mi închipui, să scriu ori... să aleg să închid definitiv umbrela. But not yet. Not yet! Cum bine spui. Mai avem câte ceva de făcut. Mulțumesc pentru înțelegere et stella. Am o rugăminte: să o citești din balansoar, chiar de departe, Tamisei. Va ști și ea de ce.

Ultimul vers este în lucru, mai trebuie doar să găsesc incantația potrivită pentru a-l muta de acolo.

Radu, întrebi dacă merită citit. Probabil că este de preferat să nu. Eu ridic pălăria însă în fața intervenției tale care îmi spune că ceva se întâmplă. Nu știu de ce spui \"altar al recunoștinței\", mereu mi s-a reproșat că sunt un țâfnos, incomod și arogant. Din păcate a început să-mi placă imaginea. Totodată mărturisesc că am fost și eu surprins de această reacție neașteptată a tuturor și nu am fost pregătit să-i fac față. Îmi cer scuze celor pe care, probabil, i-am supărat sau incomodat. Respecte, Radu, și felicitări încă o dată pentru realizarea site-ului, e de departe cel mai bun de la noi (n-am intervenit într-un articol în care se spunea altceva) și mulțumesc pentru posibilitatea de a posta aici. E un lucru bun pentru toți, cred. E o viață pe care o simți cum palpită, nu e puțin lucru.

Apoi, n-am fost recomandat, nici nu țin deloc la aceasta (chiar eu am rugat odată un editor să-și retragă recomandarea făcută, și îi mulțumesc), cred că aici a fost simpla regulă de trei. Dacă e posibil tehnic, nu am nimic împotrivă ca poezia să fie scoasă de la recomandate, dacă se poate nu prin anularea stelelor acordate, din respect pentru autorii acestora. (Dealtfel mi-a mai fost o dată anulată o stea, chiar pe când eram editor și iarăși n-am avut nimic împotrivă.) Am încredere în părerile celor care au intervenit, mai puțin cei doi cunoscuți că au ceva personal împotriva mea, deci ei nu intră la socoteală.

Mulțumesc tuturor pentru intervenții. Mi-au prins bine opiniile dumneavostră, am găsit o soluție, cred potrivită, observației dnei/dsoarei Gabriela Mâncu de la \"Într-o zi unul va prefera\". Las aici și varianta inițială pentru conformitate, înainte de a o modifica:

\"Într-o zi unul va prefera
să nu mai meargă la servici,
altul să nu mai iubească,
să nu mai mănânce.\"

Întrebarea finală \"care e diferența?\" n-am mai putut-o clinti de acolo. Are locul ei specific, conferă o anumită nuanță la care țin, și pe care eu o văd a fi pe final; Adriana Lisandru a spus de ce, este un argument. Mulțumesc tuturor încă o dată, absolut toate stelele acordate mă onorează și-mi spun mai mult decât vă puteți închipui. Cele bune tuturor, spor la scris, inspirație și cât mai sus!

e normal să avem păreri diferite, gusturi diferite. Cu siguranță avem anumite afinități care ne determină să citim și să comentăm anumiți autori. Însă textul de față e un text bun, de forță, preferam varianta cu serviciu, dar e bine și așa. Remarc naturalețea scrierii. Din păcate sînt mulți autori care se forțează pentru a fi originali, de cele mai multe ori forțarea e evidentă. Oricum se simte. Așa că naturalețea textului nu poate fi decît de apreciat.
LIM.

Liviu-Ioan, mă bucur că ți-a plăcut. Într-adevăr, n-am încercat artificii aici, nici să forțez nimic, forma doar a fost uneori în atenție și o idee, două, pe măsură ce au apărut. Restul a curs de la sine. Subiectul, cel puțin la nivel literar, dacă nu psihologic, este încă deschis și supus diferitelor dezbateri, aidoma \"oblomovismului\" lui Gonchearov, care a făcut chiar carieră la vremea lui. Mulțumesc pentru semn.

Sunt în asentimentul tău. Bineînțeles că afinitățile distincte pe motive de gust literar sunt normale, mai ales într-o comunitate atât de numeroasă. Ar fi cel puțin bizar să începem să aplaudăm la unison.

Text bun, natural, curge de la un capăt la altul cu fluență. Nu vreau să particip la polemicile de mai sus, pentru că mi se par fără rost. Oricum, vă felicit pentru cele patru steluțe. vreau doar să spun că nu consider că un text foarte apreciat de mai mulți utilizatori cu nivel mare este neapărat unul extraordinar. Pur și simplu este opțiunea fiecărui cititor să facă remarcat un text anume. Tocmai de aceea, ar trebui să respectăm opiniile celorlalți și să nu mai fim atât de sceptici. Acesta nu este un text genial, dar a fost văzut ca fiind foarte bun de mai multe persoane. E simplu. :)
O duminică frumoasă.
Raul C.

\"aș prefera să nu\" spune tot plus întrebarea din final lasă o mie de răspunsuri
cuvintele mele sunt de prisos poate comparativ cu stele pe care le-ai primit, mon ami
la cât mai multe texte bune
felicitări!

cu prietenie, EM

comentariul meu la poezia de mai sus este unul critic, domnule Sămărghițan, dar o critică nuanțată; am vrut sa fie percepută ca un îndemn; de când am scris-o textul a fost cizelat; mai este de lucru, desigur; exista un exces obositor în acest text; mai trebuie privită și sculptată forma finala, dar aceasta conform doar dorinței auctoriale; ce are bun aceasta poezie este o idee, pe care reușește s-o mlădieze, însăilând-o in conștiența cititorului (ideea de îndoială, de nesiguranță, de refuz); personal eu cred că întrebarea finală nu-si are rostul (este redundantă).

cu respect,
pt.

p.s.: offtopic sau nu, în principiu asta am avut de spus.