Setea
Moto: ”și paharul Tău este adăpându-mă” (Ps. 22,6) E o arșiță-n tine, un leșin o moale oboseală care te îndeamnă să te culci în iarbă după ce ai cosit. E ca o dorință rece pe dinăuntru. Un
Vine o zi când va fi mâine
Vine o zi vineo zi, să ştii, când va fi mâine, spunea. Vine o zi când toată aşteptarea se va fi terminat. O zi când va începe totul fără ca nimic să se fi sfârşit. A fost o noapte a cuţitelor
Virus
Închis. Mă strigă pe nume şi nu-i răspund mă caută şi nu mă găseşte. Se-nalţă deasupra umbroasă ca o caracatiţă multicoloră doar privind. Frica. Paralizia aceea cu care te abandonezi în
Trecea, albastră
Nu există decât miez și direcție, spunea. Oricât ai căuta ea nu-i de găsit, ea nu vine, ea nu așteaptă. Nu poți s-o chemi pentru că nu are nume. Ea nu trăiește în pământul celor
Vina
[Și la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omenești; Iez. 10,8] Ai putea fi atât de transparent încât prin oasele tale să poți vedea dincolo ca printr-un fluier, prin ochiul tău să
Râu străin
Un râu pleacă din tine și nu-i deșert, nici râu de sare nici venin încet, pe braț, încet de-a lung prin sine mi se strecoară-un greier ce-mi toarnă-n vine vin. Din pâinea ruptă-n
Cântec post-cuantic
Împing un nod vertical. Peste șinele vechi nu mai trece tramvaiul de mult, acum crește iarbă; într-o zi va crește din mine. Mănânc cu ochii la mâinile ei, degete lungi ca nisipul; unghiile
Cocoșul de după
Ei desenează cu sare pe marginea rănii și-n buzunar le zornăie Iuda. Ce dacă e abrupt întuneric? Nu trebuie să aprindem lumina, pe comutator scrie limpede "nu atingeți!" "doar în caz de
Numărătoarea
Ea stă în celălalt capăt al camerei și numără. Mai întâi trece o cămilă cu două cocoașe. Întâi cocoașa întâi apoi cocoașa a doua. E tibetană. Apoi numără pe degete degetele. Mă privește
Poveste persană
Creșteau în somn creșteau în ochi creșteau în fața soarelui, iar umbra lor prindea rădăcini. Și trăgeau tot pământul după ei ca să-L vadă.
De la verde la verde
traducere din Sohrab Sepehri (1928 - 1980) În acest întuneric mă gândesc la un miel luminos păscând iarba singurătății mele. În acest întuneric îmi simt brațele-ntinse sub stropii acelei
Noapte-ndelungă
traducere din Nima Youshij (1896 – 1960) Așteptând sunetul pașilor tăi ochii îmi sunt ținuți, vai, sunt ținuți! de-ntunecatele și tăcutele mreje. Noapte-ndelungă când până și tufele de
Apocalipsa din vis
Ochiul soarelui a făcut cataractă, prin zid se aude cum trece un vierme de sticlă. Dezvelirea la față se va face cu surle, vor țiui lung în ureche ori poate se vor colora de-a dreptul
Îndoiala
Auzi? Fără îndoială e fluierul lui Dumnezeu! Se aude acolo unde fiecare înger păzește o rană. Nu mă vezi cum sânger? îmi strigă E rana ta! Închid fereastra să nu iasă lucerna afară groapa
Poem cu panteră, hiene și cocor
Timpul trădează asincron. Întinzi mâna și dai peste zidul aplecat de deasupra de parc-ai fi într-o criptă. Prin mijlocul orașului trece o panteră de gheață rânjind. În urma ei o șleahtă de
Fiara
- în 13 decembrie 2011, orele 12.43, în pădurile de lângă Sibiu, bravi vânători au împușcat eroic un tigru adevărat - Eu nu! Eu nu! striga aripa păsării către vânător. Eu nu! peștele către
Cântecul ei trist
Ar fi trebuit s-o crezi, ea cânta atât de bine de parcă toamna se prăbușea de parcă murise o lume și toți râdeau când ea plângea în cântul acela. Ar fi putut să panseze cu mâinile
Verde e cerul patriei
Verde e cerul patriei doar câte un colț de bloc de beton îl mai zgârie, ori câte un Mig ce cade eroic prin satele noastre neaoș românești. Dar pe cerul verde al patriei mele cresc
Punct mort
Þi-am promis moartea mea ca o hârtie aruncată din turn, ca un cearceaf alb în vânt. Murim, Francesca și nu știm că murim. Va trece o seară, o zi, apoi o generație. Ocolim mereu același
Enstază
Blând august. Pe naiba, e cald ca-n iad. Acum o ninsoare ar fi raiul. Sau Apocalipsa. Să faci un bulgăre, să faci un bulgăre imens și în el să sapi o peșteră. Una pentru tine și una pentru
Gratii în tavan
Micul dejun la parter. Acolo o planetă îți dă ocol, apoi un tren, apoi o vrabie. O specialitate bulgărească are ceva roșu exact prin mijloc. Cafeaua cu gândul la lift la lungul drum până la
Mă luai, luai
Mă luai, luai, mă luai, luai, sară-n dimineață cu stele de ceață. Și plânsei, plânsei dacă mă dusei să m-ascund în crângu unde lupii plângu. Ei când auziră minteni se porniră peste
Mere târzii
Vizuina caldă a morții. Pătura miroase a mâții pe care i-am aruncat în râu. Pisica îi mai caută încă, eu caut un loc în care să mă ascund. Mă privește cu ură, cu spaimă, de parcă ar
Cretacic târziu
Doar un timp, după aceea ne trece. Se întinde firul tot mai mult, devine tot mai subțire, apoi se rupe. O să mai o să mai vor o să mai vor-bim, nu înseamnă decât că pleci un timp. Nu mult, o
