Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cântec post-cuantic

particulei imprevizibile cu spin întreg

1 min lectură·
Mediu
Împing un nod vertical.
Peste șinele vechi
nu mai trece tramvaiul de mult,
acum crește iarbă;
într-o zi va crește din mine.
Mănânc cu ochii la mâinile ei,
degete lungi ca nisipul;
unghiile ei albe ar strălumina în mansardă.
Tavanul coboară
în fiecare zi tot mai aproape,
fereastra coboară spre genunchi
și dă înspre iarnă;
un telefon sună obsedant
în visul alăturat.
Mă ridic
iar ochii ei făcuți din miere și îndoială
străbat un câmp vertical.
Plec
exact atunci când încep să știu
că din umărul meu stâng în jos
spre omoplați
părul ei de vișină coaptă
s-ar desena prelung,
vertical.
035252
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Călin Sămărghițan. “Cântec post-cuantic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/14029820/cantec-post-cuantic

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cezara-raducuCR
Distincție acordată
cezara răducu
acesta e un poem cartezian. poetul așează spre întîmplare și în întimpinarea ei particule fine, aglutinate, de memorie.
o memorie care sfidează orice lege a inimii.
rara
0
@lavinia-miculaLM
Lavinia Micula
”degete lungi ca nisipul” - un poem în sine versul
0
@calin-samarghitanCS
Călin Sămărghițan
O lume tare ciudată acolo, la granița lumii acesteia, așa cum o înțelegem noi. Înfiorător de surprinzătoare; ar fi în stare să dea TOTUL peste cap. Te convinge într-o secundă că ar putea fi altfel.

Mulțumesc de popas.
0