Poezie
Cocoșul de după
1 min lectură·
Mediu
Ei desenează cu sare
pe marginea rănii
și-n buzunar le zornăie Iuda.
Ce dacă e abrupt întuneric?
Nu trebuie să aprindem lumina,
pe comutator scrie limpede "nu atingeți!"
"doar în caz de urgență".
Sărutul se decojește încet,
lepra își târâie-n drum piciorul căzut,
Cel plin de sânge e ținta perfectă,
îl pot scuipa drept între ochi, fericiți,
îl pot scuipa drept în gură
fără să pățească nimic.
Dacă ar avea o mie de mâini
s-ar găsi rapid o mie de cuie.
Te simți răzbunat,
o bilă de plumb i-a rămas înfiptă în carne.
și pietrele crapă.
E mult prea târziu,
femeia soldatului ce câștigase la sorți
aruncă pe buza fântânii
haina murdară
și pleacă
și nu vede
din zdrențele ei
se preling în apa ascunsă
nu fire de sânge
ci stoluri de lumini.
035.386
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Călin Sămărghițan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Călin Sămărghițan. “Cocoșul de după.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/14029282/cocosul-de-dupaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
"Dacă ar avea o mie de mâini
s-ar găsi rapid o mie de cuie"!
se dovedește că și pietrele crapă atunci când sunt folosite în scopuri malițioase, meschine...
apoi, dureros la citit, o senzație se dezvoltă de aici:
"Ei desenează cu sare
pe marginea rănii"! la fel cum:
"femeia soldatului ce câștigase la sorți
aruncă pe buza fântânii
haina murdară
și pleacă"...
și iată cine aduce Lumina, El, Eroul. de pretutindeni!
am citit cu mare plăcere,
Ottilia Ardeleanu