Poezie
Vina
1 min lectură·
Mediu
[Și la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omenești; Iez. 10,8]
Ai putea fi atât de transparent
încât prin oasele tale să poți vedea
dincolo
ca printr-un fluier,
prin ochiul tău să treacă o rază
neîmpiedicată,
prin ochiul tău
să poți vedea
sferic
grădina
cu iarbă subțire
cu ciocârlii cântând pentru gâze.
Te-ai putea așeza între coastele mele, o, heruvime,
ca-ntr-o iesle
tăcută,
dar oasele tale s-ar frânge...
oasele tale de cristal
prin care alunecă vântul,
vina aceea universală
să nu mai apese.
044.227
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Călin Sămărghițan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Călin Sămărghițan. “Vina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calin-samarghitan/poezie/14094184/vinaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Maestre, am scris cu frică. De prea aproapele acesta heruvim, pe care litera îl leagă de om, iar cuvântul l-a făcut odată să fie, nu prea poți vorbi. Nu prea poți nici sufla despre el. Nu prea. Ca nu cumva să gândești strâmb. El vede tronul așa cum eu îmi văd mâna stângă când mi-o ridic în fața ochilor, dar tare mă tem că acolo unde eu văd mână, el vede "origine" și "lucrare" și "faptă" și "izvor". Iar mâna mea în fața lui e un fel de umbră de cărbune. Eu gândesc obiecte, el gândește... gândirea, așa că... nu prea.
Poate că nici nu am spus nimic, și e de preferat asta; este de preferat să mă înșel acum, ca să nu mă înșel după. Eu cred că doar ni se pare nouă tuturor că am deschis gura.
Poate că nici nu am spus nimic, și e de preferat asta; este de preferat să mă înșel acum, ca să nu mă înșel după. Eu cred că doar ni se pare nouă tuturor că am deschis gura.
0
pare o poezie teluricã în esențã deși e cu heruvimi, o medație despre tainã dar omeneascã, prea omeneascã
0
Bună observație, perfect îndreptățită. În funcție de interlocutor discuția poate lua o paletă foarte variată de nuanțe.
0

Asta s-a întâmplat ieri, într-o dată ușor de ținut minte. Data de 7 Julie o numesc "dublă de 7". De dimineață, când soarele ieșea din mare și cerul parcă luase foc, am stat de vorbă cu un cal, călare pe radical. Am stat de vorba cu un pescăruș și cu un lup tânăr. Astăzi stau de vorbă cu un Pustnic și un Poet.
“Și când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei și un nor umplea curtea cea dinăuntru. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului și templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până și în curtea de afară…”
“Ai putea fi atât de transparent
încât prin oasele tale să poți vedea
dincolo
ca printr-un fluier,
prin ochiul tău să treacă o rază
neîmpiedicată,
………………….
să poți vedea
sferic
grădina
cu iarbă subțire
cu ciocârlii cântând pentru gâze”
Restul le ținem de taină... Totuși, atât se mai poate spune:
"Chipul fețelor și înfățișarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba și ei înșiși erau aceiași..."